În acest spațiu, puteți citi fragmente din opera lui Gheorghe Schwartz PIETRELE apărută la Editura Eminescu în 1978.
II
Se luminase, dar ziua începuse de mult, pe stradă se auzeau deja de câtăva vreme carele, iar curtea era animată. Doctorul plecă fără a fi condus de gazda sa. Vancu cel Roșu, trântit într-un fotoliu și învelit cu o pătură, încerca să-și folosească singura oră în care putea adopta o stare asemănătoare somnului, o stare mai degrabă apropiată paraliziei pentru că tot corpul i se făcea ca de plumb. Iar întunericul se desfăcea atât de febril încât îi absorbea toată atenția: stătea ora aceea cu ochii întredeschiși, incapabil de cea mai mică mișcare, dar conștient de tot ce se întâmpla în jur. Era ceasul în care nu avea voie să-i intre nimeni în odaie, ceasul în care luminarea i se termina în ultimele licăriri (vara, și ceara arzând mult mai repede în odaia lui). Simțurile îi erau atât de încordate…
Citeste continuarea pe www.cotidianul.ro
Urmariti stirile newsflash.ro si pe Google News
