Începem cu diavolul ăl mic: „Tangalachi, scris și tangalache, este un termen neaflat în dicționarele de la noi. Ajuns în românește odată cu traducerea, după 1990, a cărților Sf. Paisie Aghioritul – numire folosită de acest cuvios pentru diavol, ispititor. Cuvântul dat a circulat, altfel, în trecut, în Imperiul Otoman, la popoarele balcanice, fiind împrumutat din limba turcă: Dangalak (tc.) – needucat, prost, plăvan, frijit, mârșav, ticălos. Dar mai ales cu înțelesul de cineva care vorbește/șoptește prostii, făcând ispite, schimbând sensul unei…
Citeste continuarea pe jurnalul.ro
Urmariti stirile newsflash.ro si pe Google News
