„Calea ce duce spre Obor cârmește pe dreapta cam în dreptul străzii Toamnei – cea mai melancolică, provincială și pe drept numită stradă din București – spre a se întoarce iar spre stânga, ceva mai sus.
În această spirală, pe dreapta se afla acum câțiva ani o grădiniță de vară, alcătuită din doi pomi, trei mese și doi lăutari.
Cânta pe o estradă înțesată de țigani lăutari Zavaidoc, un flăcău bondoc ca un mops, și al cărui glas, făcut să răzbată pădurile și luncile, se auzea tocmai pe bulevardul Brătianu, în toate nopțile de vară,…
Citeste continuarea pe www.cunoastelumea.ro
Urmariti stirile newsflash.ro si pe Google News
