„Salut! Eu sunt, am ajuns la Ierusalim. E de necrezut, nu e nimeni! E ca la noi, când ne bombardau”. În curtea goală a Sfântului Mormânt, din mijlocul Cetății Vechi a Ierusalimului, un sârb vorbește încet la telefon, dar ecoul, între zidurile înalte, se aude de departe. Își face cruci mari, pravoslavnice, până la dalele de piatră, ondulate de câți pași au călcat pe ele, ce lucesc în lumina puternică a soarelui. Zice să nu-i vine să creadă: la biserica lui Iisus nu sunt pelerini. Doar câțiva, să-i numeri pe degetele de la o mână. Și nu mai e…
Citeste continuarea pe jurnalul.ro
Urmariti stirile newsflash.ro si pe Google News
