„Alături de Gabriela Adameșteanu, Radu Mareș, Alexandru Papilian, Norman Manea, Mihai Sin a făcut parte din linia definitorie a prozei «promoției ’70» – realism cotidian aspru, problematizant, centrat pe comportamentul existențelor mărunte într-o Istorie amenințătoare. Proza scurtă, de bună observație psiho-comportamentală, din volumul de debut Așteptând în liniște (1973), Viața la o margine de scenă (1975), Terasa (1979), Chestiuni secundare, chestiuni principale (1983) și Rame și destin (1989) e populată de personaje cu diferite profesii, în crize…
Citeste continuarea pe jurnalul.ro
Urmariti stirile newsflash.ro si pe Google News
