Acum avem și brichetele, și pixurile, și lamele cu întrebuințare unică. Ba chiar ni se pare că așa a fost mereu. Și e ceva normal ca soțul să aibă mașina lui, și soția – pe a ei, precum americanii din serialul Dallas. Deși nici acum productivitatea nu ne permite. Și de aceea ne îndatorăm.
Față de nivelul zero al datoriei din 1990, chiar al surplusului ceaușist moștenit, atunci când nu aveam mașini și bicuri, datoria s-a umflat și tinde să ajungă la limita maximă acceptată de Tratatul de la Maastricht spre sfârșitul „curei” de deficite…
Citeste continuarea pe jurnalul.ro
Urmariti stirile newsflash.ro si pe Google News
