„Fiu al unui avocat pro-memorandist, prieten cu Ady Endre, Emil Isac debutează – ca publicist adolescent – în limba maghiară, cu un eseu despre Vasile Alecsandri, iar din 1903 devine scriitor de limbă română. După un stagiu parizian se convertește la experiența simbolistă, pe care o transferă în Regat în publicațiile afiliate – de la Vieața nouă, cu care împărtășește admirația pentru poetul belgian Emile Verhaeren, până la Facla sau Simbolul, alături de Vinea-Iovanaki, Tzara-Samyro și Adrian Maniu (printre altele, într-un prozopoem, Protopopii…
Citeste continuarea pe jurnalul.ro
Urmariti stirile newsflash.ro si pe Google News
