Întoarcerea celuilalt obraz a fost deseori înțeleasă ca un soi de apologie a indulgenței sau a pasivității resemnate. Dar Cel care s-a rugat pentru iertarea unora care „nu știau ce fac”, pe alții i-a condamnat ferm, fără echivoc: „pui de năpârci”, „morminte văruite”. Cuvintele aspre ale Mântuitorului ținteau cu predilecție către cei care îl aveau „de tată pe Diavolul”, indiferent dacă erau considerați „șerpi”, „nebuni” sau „orbi”.
Acesta este un exemplu pentru ceea ce numim „claritate morală”. Să nu uităm că Cel care a…
Citeste continuarea pe www.punctul.ro
Urmariti stirile newsflash.ro si pe Google News
