Cum a ajuns Leta Popescu una dintre cele mai apreciate regizoare de la noi, deși a dormit buștean la primul spectacol în regia lui Dabija? De ce lasă „o primă impresie ciudată”? Și cum a ajuns să se împace cu orașul Cluj, deși spune că l-a „urât din tot sufletul”

Pentru Leta Popescu teatrul înseamnă plăcere. Asta a însemnat mereu, încă de la primul său spectacol pe care l-a oferit târându-se pe covor în sufragerie, în fața mamei sale care râdea. În timpul liceului venea alături de prietenul său D. în weekenduri la București pentru a vedea diverse spectacole. Sau făcea naveta la Brăila. Dar ea voia să fie actriță, asta până într-o zi când „mi-a arătat cântarul 98 de kilograme și mi s-a zis că nu mă iau ăia actriță că-s prea grasă. Am continuat să mănânc până am depășit suta ca să fiu sigură…

Citeste continuarea pe life.ro