Era o zi obișnuită de toamnă când sunetul soneriei a spart tăcerea casei mele. În timp ce mă ridicam de pe canapea și mă îndreptam spre ușă, am simțit o adiere rece de neliniște în stomac. De obicei, vizitatorii nu erau o surpriză pentru mine, dar această senzație de nesiguranță nu părea să dispară odată cu fiecare pas pe care îl făceam către intrare.
„Știam că sunt înfiată, dar nu mi-am căutat niciodată mama biologică”
În momentul în care am deschis ușa, am fost întâmpinată de o femeie în vârstă, cu ochii în lacrimi și o privire pierdută în gol. Îmi fixa privirea, ca și cum ar fi căutat răspunsuri în adâncurile sufletului meu. Nu am putut să nu observ asemănările uimitoare între noi, aceeași formă a feței, aceleași ochi adânci și aceeași expresie de tristețe ascunsă în spatele zâmbetului.
„Am crezut că nu te voi mai vedea niciodată”, a șoptit ea cu vocea…
Citeste continuarea pe redactia.ro
Urmariti stirile newsflash.ro si pe Google News
