„Generația mea l-a cunoscut pe Cicerone Theodorescu ca autor din canonul didactic realist-socialist, cu poezia din anii 1950-1960. Deși plină de versificări rebutate, nu era totdeauna o poezie lipsită de autenticitate socială – mai ales în plachetele Calea Griviței și Din toamna lui ’39… (1949). A fost, înainte de orice, o combinație de poet de atelier, versificator inteligent, sedus de formele fixe (rondel, sonet etc.) și poet social. Apropiat, ca și afinul și congenerul său Eugen Jebeleanu, cercului lovinescian Sburătorul, Cicerone a cochetat, ca și el,…
Citeste continuarea pe jurnalul.ro
Urmariti stirile newsflash.ro si pe Google News
