Comisia pentru drepturile femeii și egalitatea de
gen din Parlamentul European, cunoscută sub numele de Comisia FEMM, pregătește
un raport privind reglementarea industriei sexului.
Lucrătorii sexuali nu vor să mai fie discriminați
Până în luna iunie a anului trecut, lucrătorii sexuali
din Belgia făceau parte din economia subterană: nu aveau acces la asigurări sociale,
la indemnizații de boală, la împrumuturi sau credite și nici nu plăteau
impozite.
De asemenea, îi incriminau pe toți cei din jurul
lor, astfel încât și cei care îi “asistau” – de la un designer de
site-uri web la un contabil – puteau fi urmăriți penal, scrie euronews.com.
Dar toate acestea s-au schimbat odată cu adoptarea
unei legi de dezincriminare, prima din Europa și a doua din lume.
“Ne-am luptat foarte, foarte, foarte, foarte,
foarte mult pentru asta”, a declarat pentru Euronews Daan Bauwens, director
interimar al UTOPI, o organizație belgiană a lucrătorilor sexuali.
Belgia a dezincriminat toți terții și a permis unora
să fie angajați în mod legal ca lucrători sexuali, cu un contract care să le
garanteze drepturile de muncă. Înainte de această schimbare, munca sexuală era
“tolerată”, dar rezultatul a fost un sector în care nu existau
standarde sau garanții, care, potrivit lui Bauwens, sunt esențiale pentru a
preveni exploatarea.
Un alt factor cheie a fost impactul COVID-19 și al
politicilor de închidere, care a fost “o perioadă dezastruoasă pentru
lucrătorii sexuali”, potrivit lui Bauwens – deoarece, ca parte a economiei
subterane, aceștia nu au putut avea acces la sprijinul statului.
A existat o amplă campanie la nivel de bază pentru a
ajuta financiar lucrătorii sexuali, iar statul a contribuit în cele din urmă la
acest sistem, deoarece nu a fost în măsură să ofere o plasă de securitate
socială pentru lucrătorii care nu existau în mod legal. Problema a primit multă
atenție din partea mass-media și a făcut obiectul unei campanii, ceea ce a
contribuit la introducerea dezincriminării pe ordinea de zi atunci când a fost
format un nou guvern de coaliție în octombrie 2020.
“A
arătat atât de clar că lucrătorii sexuali se organizează pentru ei înșiși, că
știu cum să facă acest lucru, că pot vorbi pentru ei înșiși și că au anumite
revendicări politice”, a declarat Bauwens.
“Munca
sexuală este o muncă”
În timp ce Belgia este primul stat UE care a
dezincriminat munca sexuală, Olanda, Germania și Austria au legalizat într-o
formă sau alta munca sexuală. În schimb, Suedia și Franța incriminează
cumpărarea de servicii sexuale, dar nu și vânzarea, cu scopul general de a
“aboli” munca sexuală.
Dezbaterea cu privire la modul de abordare a
prostituției se mută acum în Parlamentul European, unde Comisia pentru
drepturile femeii și egalitatea de gen, cunoscută sub numele de Comisia FEMM,
pregătește un raport privind reglementarea industriei sexului.
Raportul, care se așteaptă să fie prezentat în plen
în iunie 2023, este probabil să recomande o formă de interzicere.
“Este un subiect foarte emoționant”, a
declarat eurodeputata germană Maria Noichl (S&D), raportoare pentru
raportul “Reglementarea prostituției în UE”. “Prostituția este
un fenomen global și de gen: sunt mai ales femei care își vând corpul
bărbaților, reproducând structurile de putere și inegalitățile care există în
întreaga societate”.
Noichl a argumentat că politicile liberale privind
munca sexuală, cum ar fi cele din Germania, creează cererea pentru ca femeile
să fie traficate în scopul exploatării sexuale. Ea dorește ca toate statele
membre “să dezincrimineze femeile care practică prostituția și să le
destigmatizeze” și să se asigure că acestea au acces la drepturile lor
fundamentale.
Acest lucru înseamnă că persoanele care cumpără sex
vor continua să fie urmărite penal, ceea ce, în opinia susținătorilor acestei
politici, va reduce cererea de muncă sexuală.
“Piața sexului trebuie să se usuce”, spune
Noichl.
Pentru europarlamentarul olandez Sophie in ‘t Veld
(Renew), faptul că nu există o politică europeană pe această temă “este
ciudat, pentru că munca sexuală este muncă”.
In ‘t Veld este o susținătoare a dezincriminării
sexului în UE și a lucrat ani de zile pe această temă.
“Oamenii sunt lucrători și ar trebui să aibă
drepturi de lucrători ca oricine altcineva”, a spus ea, care ar trebui să
includă protecția împotriva discriminării și a urii.
Ea a recunoscut că acest lucru este o provocare din
cauza stigmatizării și prejudecăților față de lucrătorii sexuali, precum și a
problemei reale a abuzurilor. Ea a recunoscut, de asemenea, că o dezincriminare
completă “nu va fi un succes de 100% peste noapte”, dar a subliniat
necesitatea de a lucra cu lucrătorii sexuali pentru a înțelege ce ar fi
eficient și ce nu ar fi.
“Sunt o feministă. Întotdeauna am fost și sunt
mereu puțin nedumerită de atitudinea feministelor care vorbesc mult despre
munca sexuală, dar rareori cu lucrătorii sexuali”, a spus ea.
Ea a deplâns faptul că Comisia Europeană a refuzat
să acorde finanțare Alianței Europene a Lucrătorilor Sexuali – o rețea condusă
de lucrători sexuali care reprezintă peste 100 de organizații din 30 de țări
din Europa și Asia Centrală – pentru a o ajuta să își îndeplinească rolul de
organizație a societății civile ca oricare alta.
“Nu înțeleg cum oamenii care se numesc
feministe, cum de sunt atât de condescendenți, atât de plini de prejudecăți,
luând o poziție morală superioară în loc să vorbească cu oamenii și să îi
întrebe de ce au nevoie”, a spus ea.
Decriminalizarea
este singura cale
Pentru Sabrina Sanchez, coordonatoarea Alianței
Europene pentru Drepturile Lucrătorilor Sexuali (ESWA), viitorul raport al
Parlamentului European este foarte îngrijorător. Modelul nordic, pe care
probabil că raportul îl va susține, continuă să incrimineze clienții, dar
dezincriminează vânzarea de servicii sexuale.
Raportul nu va “aborda nimic din ceea ce ar trebui
să abordeze”, a spus ea.
Sanchez a argumentat că incriminarea parțială
continuă a muncii sexuale sporește exploatarea, forțând lucrătorii să trăiască
în condiții mai sărace și mai periculoase, fără a avea puterea de a le schimba,
și transmite mesajul că lucrătorii sexuali sunt “indezirabili” –
sancționând în mod tacit violența împotriva lor din partea autorităților și a
clienților.
“Trebuie să fim practici și să abordăm
problemele oamenilor, care sunt lipsa de locuințe, lipsa altor opțiuni de muncă
în afara muncii sexuale”, a declarat Sanchez. “Asta este ceea ce
cerem, o abordare a drepturilor de muncă, a drepturilor de justiție social-economică
în loc de criminalizare”.
Sanchez este, de asemenea, îngrijorat de faptul că,
în lipsa unei definiții clare a ceea ce constituie exploatarea sexuală, tot ce
înseamnă muncă sexuală ar putea fi atras în răspunsul UE la violența împotriva
femeilor în cadrul unei propuneri de directivă privind combaterea violenței
împotriva femeilor și a violenței domestice, care este în prezent examinată de
Parlament.
De asemenea, ea susține că adversarii sexului la
locul de muncă au încercat să elimine orice referire la lucrătorii sexuali,
chiar și să îi recunoască drept un grup vulnerabil.
“Termenul de “lucrător sexual” nu
prea le place, pentru că acesta îți dă o anumită autonomie”, a spus ea.
Indiferent dacă eforturile depuse în statele membre
sau la nivelul UE vor duce la mai multe politici de dezincriminare a sexului
sau de abolire a acestuia, schimbarea esențială pare să fie în organizarea
lucrătorilor sexuali pentru a face presiuni în favoarea nevoilor și cererilor
lor, dacă politicienii sunt dispuși să asculte.
“Am sentimentul că din ce în ce mai mulți
politicieni din Europa își deschid ochii la alte modalități de abordare a problemei”,
a declarat Bauwens.
Sophie in ‘t Veld i-a îndemnat pe factorii de
decizie politică să “vorbească cu acești oameni, să nu îi judece.
Întrebați-i de ce au nevoie. Cred că asta este feminist”.
Codul Muncii din Belgia este în curs de actualizare,
în consultare cu lucrătorii sexuali, cu organizațiile de asistență medicală și
socială și cu ONG-urile care sprijină victimele traficului de persoane. Acesta
va fi acum una dintre politicile-cheie care reglementează și sprijină munca
sexuală.
Legea privind dezincriminarea include o evaluare a
impactului legii în sine, care urmează să fie realizată peste doi ani și apoi
la fiecare patru ani.
Bauwens este încrezător că va fi un succes.
“Există un număr copleșitor de dovezi care arată că dezincriminarea este
singura modalitate de a asigura protejarea drepturilor omului pentru lucrătorii
sexuali”, a declarat el.
