Pentru Dhiraj Bajaj, unul dintre miile de investitori ai economiei chineze, răsturnările bruşte de situaţie cu care s-a confruntat recent au fost peste tot ce a văzut în cei 20 de ani de carieră în investiţii, iar el nu este singurul dezamăgit de China.
Pe fondul lipsei de transparenţă şi a incertitudinii tot mai mulţi investitori se gândesc de două ori înainte să mai vină cu banii în China, iar mulţi dintre ei pleacă cu milioanele departe de economia care dă tot mai des semne de slăbiciune, scrie Bloomberg.
Mai întâi, Dalian Wanda Group Co. a indicat investitorilor- inclusiv lui Bajaj – că totul era în regulă. Cele 400 de milioane de dolari pe care le datora vor fi plătite integral. Câteva zile mai târziu, unii dintre aceştia au fost avertizaţi că, de fapt, companiei îi lipseau 200 de milioane de dolari, o bombă care a declanşat o vânzare frenetică a obligaţiunilor.
Apoi, la fel de repede, investitorii au fost informaţi că, într-adevăr, existau destui bani, ceea ce a dus la o nouă creştere a obligaţiunilor.
În cele din urmă, compania a reuşit să-şi plătească investitorii în iulie. Cu toate acestea, Bajaj care este şeful Lombard Odier Ltd, spune că incidentul şi altele asemănătoare l-au făcut să fie foarte precaut în ceea ce priveşte investiţiile în China în viitor.
Episoade de acest fel devin tot mai frecvente pentru comunitatea financiară internaţională.
În timp ce zeci de companii imobiliare pline de datorii, inclusiv gigantul Country Garden Holdings Co. se luptă pentru a evita intrarea în incapacitate de plată, managerii internaţionali de fonduri spun că practicile slabe – şi mulţi susţin că se înrăutăţesc – de guvernanţă şi de publicare a informaţiilor sunt cele care îi descurajează pe termen lung în privinţa companiilor din China continentală.
Experţii avertizează că acest lucru ar putea duce la un acces diminuat la finanţare şi la costuri mai mari ale împrumuturilor în anii următori, ceea ce ar putea împiedica şi mai mult economia chineză, care deja se clatină.
„Există o deteriorare clară în ceea ce priveşte standardele, iar acest lucru nu va mai fi tolerat de comunitatea globală de investiţii”, a declarat Bajaj.
Desigur, China nu a fost chiar un exemplu strălucit de bună guvernanţă corporativă pentru început. O serie de companii au fost afectate de ani de zile de datorii ascunse şi erori contabile.
Dar, având în vedere că obligaţiunile în dolari cu rating de junk ale naţiunii au un randament mediu anual de peste 9% între 2012 şi 2020 – faţă de mai puţin de 7% pentru datoria comparabilă din SUA – managerii de fonduri au ignorant în general riscurile.
Obligaţiunile de tip „junk bonds” offshore din China, majoritatea emise de dezvoltatori imobiliari, au pierdut peste 127 de miliarde de dolari din momentul în care au atins nivelul maxim în urmă cu doar doi ani şi…
