Citiți, vă rog, textul acesta.
Asemenea lucruri nu s-au petrecut doar în lagărele Gulagului sau în cele naziste, ori în taberele în care adună oamenii lui Putin prizonierii ucrainieni, ci și în orfelinatele în care erau strânși copiii cu handicap pe vremea lui Ceaușescu și se petrec, azi, la o aruncătură de băț de București. Asta pentru toți cei care ne explică că în 2023 România stă mai bine ca niciodată în trecutul ei. În realitate, România stă exact ca-ntotdeauna: pe muchia istoriei. Într-un balans primejdios, în care nimic nu e sigur și din care – dacă se-ntâmplă ceva acolo unde nu avem nici o putere – în câteva zile ne putem prăbuși în oroare.
Ceea ce s-a întâmplat în aceste azile de bătrâni (și, mai mult ca sigur, se întâmplă și în altele) arată fața adevărată a unui popor pentru care minciuna, înșelăciunea și furtul n-au fost niciodată asimilate nici păcatului, nici infracțiunii. Ele sunt ”strategii de supraviețuire” ale unei populații dezumanizate de milenii de sărăcie. Sărăcia aceasta, care ne-a abrutizat dincolo de limitele oricărei înțelegeri, e singura constantă a istoriei noastre. În numele ei, fiecare consideră că are dreptul la orice, dincolo de morală și de lege. Vrei să scapi de blestemul sărăciei, vrei ca odraslele tale să trăiască altfel și, de aceea, tot ceea ce-ți poate fi de folos pentru a ieși de sub apăsarea mizeriei e bun: și crima, și furtul, și minciuna, și impsotura. E straniu acest lucru, însă 2000 de ani de istorie n-au fost în măsură să sădească cea mai firavă urmă de morală în acest popor.
În patru ani, între 1940 și 1944 sute de mii de oameni au fost omorâți, uneori în condiții bestiale, de către semeni de-ai lor, ”frați români”, care pe unii i-au trimis – cu o totală lipsă de considerație față de viața umană – pe fronturi pe care n-aveau ce căuta, pe alții i-au aglomerat în ghetto-uri și lagăre, pe unii i-au înfometat, altora le-au dat foc, pe alții i-au vânat pe stradă și multora, rătăciți în stepe străine, nu le-au dat nici cu să se îmbrace. Câți au fost judecați pentru aceste crime?! Apoi alte sute de mii de oameni au fost băgați în pușcării și lagăre, acasă la ei, dar mai cumplit decât în orice detenție străină, zeci de mii de femei au fost lăsate să moară fără asistență medicală, zeci de mii de copii au murit – la propriu – de foame în ”cea mai avansată societate pe care-a cunoscut-o omenirea”. Câți din autorii – efectivi și morali – ai acestor orori au fost judecați?! În fine, ”ca-ntre frați” ne-am împușcat bezmetic în decembrie 1989 și ne-am ciomăgit cu furie (și cu morți) în trei mineriade care ne-au scos mai bine de un deceniu din lumea civilizată? Cine-a fost judecat pentru toate…
