”Sunt însărcinată în 5 luni și doresc să dau copilul spre adopție”



276 de copii au fost părăsiţi în maternităţi şi în alte unităţi sanitare, în primele nouă luni din 2022, cu 48 mai puţini faţă de perioada similară din 2021, conform datelor publicate pe site-ul Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie (ANPDCA).

Nivelul de trai a scăzut pentru mulți români în urma scumpirilor din ultima perioadă și unii așteaptă o perioadă mai stabilă pentru a face un copil.

O româncă însărcinată în 5 luni a decis că nu poate păstra copilul care se va naște peste câteva luni și a anunțat într-o postare în mediul online că vrea să-l dea spre adopție.

“Sunt însărcinată în 5 luni și doresc să dau copilul spre adopție, din motive personale nu îl pot ține. Ce trebuie să fac?”, a întrebat femeia pe grupul Sfaturi de la avocați, de pe Facebook.

“Să ne ajutăm unii pe alții”

În comentarii, părerile sunt împărțite. Unii se oferă să o ajute, alții o condamnă, însă sunt și oameni care se arată dornici să înfieze copilul.

“Nu te cunosc, nu mă cunoști! Dar te rog, orice supărare ai avea, nu îl da afară sau nu îl abandona! Dumnezeu ți-a trimis acest copil ca să ai grijă de el și el de tine! Acest copil vrea să îi fii mamă în primul rând, după soră, prietenă, și așa mai departe! Orice ai nevoie spune pe grup și toată lumea te va ajuta, cu ce putem, cu ce avem, te vom ajuta toți! De asta suntem oameni, să ne ajutăm unii pe alții!”

“Da doamnă, că așa funcționează viața, avem 200.000 de copii care se culcă flămânzi zi de zi, ce părere aveți, Dumnezeu i-a trimis să sufere de foame?

Când vă aud, mă doare capul, doamna a zis clar că nu poate să-l păstreze din motive personale, poate nu are un acoperiș deasupra capului, poate efectiv nu are cum să-l crească, de ce nu vă puteți abține de la comentarii inutile.”

“Toată viața o să ai o suferință de care nu te poți vindeca.”

“Cu siguranță, ea are motive întemeiate pentru care apelează la o soluție de acest gen; nimeni nu este în măsură să o judece, critice, să o ponegrească! Sunt câteva persoane care ți-au dat câteva idei, sfaturi etc! Ți-aș spune, alege calea bună pentru acel copil, iar dacă tu așa simți, alege-o pe cea mai bună! Oricum este ca o loterie, nu știi dacă copilul tău va primi ce-i mai bun, frumos, sănătos, iubitor cămin!

Eu îți spun, că ar trebui să fii o fericită, că poți fi mama, deși ce-ți scriu eu nu te ajută! Dacă aș știi cum se fac adopțiile și dacă se fac ușor, care sunt criteriile, te-aș asigura că mi-aș pune numele pe acea listă și te-aș asigura de multe urmări bune! Dar îmi pare rău să citesc ceea ce ai scris, îmi pare rău că există suflete nedorite! Eu îmi doresc cu ardoare ceea ce nu am, iar tu care-l vei avea, parcă îl licitezi, și-mi pare tare rău, mai ales pentu acel suflețel nevinovat! E dureros să negociezi un suflet și nu te critic, dar mi-a provocat tristețe și durere postarea ta! Dacă te pot ajuta cu ceva, scrie-mi!”

“Cu mare drag îl iau eu”

Viitoarea mamă s-a ales cu o mulțime de critici, gestul său fiind condamnat uneori în cuvinte foarte aspre.

“Din păcate, sistemul de adopție este prost gândit și de cele mai multe ori un copil nou născut poate ajunge să nu fie adoptat niciodată, deși sunt foarte multe familii care își doresc să adopte, de cele mai multe ori ajung să fie adoptați pe la vârsta de 6-7 ani, în tot timpul ăsta trăiesc într-un centru de plasament unde bătaia este ruptă din rai.”

“Mă depășesc motivele pentru care nu-ți poți îngriji copilul. Cum să te gândești la așa ceva? Din ce oraș ești? Vreau să te ajut.”

“De unde ești, cu mare drag îl iau eu! Indiferent cât de greu crezi că îți este acum, mai târziu o să-ți pară tare rău!”

“Nu suntem în măsură să judecăm sau să acuzăm. Aș vrea doar să te conving să nu îți dăruiești “fructul” existenței tale ca om. Sunt tată, nu mamă, dar nu cred sub nici o formă că există ceva mai de preț ca propriul rod, copil. Dumnezeu să îți vegheze calea.”

“De unde ești? Nu-l poți da unei familii care nu poate face copii? Gândește-te bine înainte să iei o decizie așa.”

“Un copil “nu se dă” precum sacul de cartofi la piață. Este procedura legală care trebuie îndeplinită pentru a fi validate actele de identitate ale copilului.”

“Te duci la DGASPC din orașul tău, le zici ce ai scris și aici, ei te îndrumă.”

“Ați prefera să arunce copilul într-un tomberon?”

“Sunt n persoane care își cresc copiii singuri, și nu doar mame. Am 2 copii, mi-i cresc singură, fără ajutor, dar odată nu mă gândeam să îi las. Nu există că nu ai posibilitate, posibilitatea ți-o faci! Decât să abandonezi, mai bine faci în așa fel să fie bine, crezi că la casa de copiii va avea șanse să ce? Dacă nu ai unde merge, există centre pentru mame, ei te pot ajuta și există în fiecare oraș, din cate știu.”

“Copil neiubit, aștept mamă și tată. Foarte trist!”

“Nu mai sunt orfelinate, copiii ajung direct la un asistent maternal, mai ales fiind nou născut. Iar dacă mama își dă acordul scris că renunță la copil, în maxim un an va avea alți părinți, e foame mare de copii mici. Sunt atâția copii care trăiesc în niște condiții mult mai oribile decât orice orfelinat. Decât să fie chinuit și neiubit, mai bine ajunge la cine merită. Autoritățile vor ști mai bine ce e de făcut.”

“Trebuie să vă adresați către DGASPC din orașul dv. Au programe de sprijin și locuințe de tip social în colaborare cu asociații abilitate. Cântăriți bine decizia. Discutați, poate reușiți să fie bebelușul luat în plasament de urgență la o rudă. Dacă aceasta este decizia finală, informați medicul ginecolog, anunțați la naștere, pentru a se îndrepta managerul de caz de la DGASPC în spital și ușurați procedura, declarând atât dv cât și rudele apropiate, să aibă șansa copilul să fie adoptat cât mai curând, fiind declarat eligibil de adopție.”

“Doar prin Protecția copilului. Dar ei vor face anchetă în cadrul familiei dumneavoastră să vadă dacă nu îl vrea vreo rudă, dacă se găsește tatăl.

Iar cei care judecă nu se gândesc că poate e vorba de o persoană minoră sau copilul a fost conceput în urmă unui abuz. Important e că îi dă viață.”

“Iarăși observăm nivelul de cultură în comentarii. Ați prefera să arunce copilul într-un tomberon la naștere sau să îl omoare de foame? Câtă mizerie aveți unii în inimă, încât să o îndemnați să crească un copil dacă nu poate, știind că acel copil va suferi din cauza lipsei de posibilități ale mamei? Ați condamna 2 oameni la chinuri în numele moralității voastre de maximă ipocrizie. Mi-ar fi rușine să gândesc ca unii dintre voi.

Și pun pariu că majoritatea sunteți din aceia care ar omorî o femeie în stradă pentru că face avort, și îi dictați “mai bine îl dați spre adopție, dar nu-l avortați că îi păcat!”, dar când femeia chiar vă ascultă sfaturile și își dă copilul spre adopție, săriți pe ea ca niște animale fără minte.”

Citeste continuarea pe ziare.com

Total
0
Shares
Adauga un comentariu

Stiri pe aceeasi tema