Secretul întunecat al mănăstirii Prislop, dezvăluit în timpul unor săpături la pardoseala bisericii VIDEO

Mănăstirea Prislop are o istorie presărată de evenimente tragice, unele fiind confirmate de lucrările de restaurare a așezământului, care au avut loc de-a lungul timpului.

Mănăstirea Prislop este cunoscută
multor români datorită călugărului
Arsenie Boca (1910 – 1989) al cărui mormânt a devenit loc de
pelerinaj în ultimii ani.

Așezarea
medievală are o istorie de peste șase secole și a fost locul unor
evenimente dramatice.

De-a lungul timpului, a fost jefuită, mistuită
de flăcări, părăsită, închisă și transformată în azil, iar
unii dintre viețuitorii ei au sfârșit
tragic.

Mănăstirea Prislop. Foto: Daniel Guță

Unul
dintre marile mistere ale
bisericii
aflate – așa cum îi spune și numele „Prislop”, adică
trecătoare
– la
cumpăna
dintre Țara Hațegului și Valea
Cernei din Ținutul
Pădurenilor, a
fost descoperit în
primii ani ai
secolului trecut, în timpul unor lucrări de refacere.

În
anul 1909, zidarii au scos la iveală de
sub pardoseala bisericii de piatră,
mormântul
domniței Zamfira, cea care a contribuit la reclădirea mănăstirii în
secolul al XVI-lea.

Domnița Zamfira, îngropată în biserică

Mormântul
simplu și primitiv era acoperit cu o lespede din marmură roşie,
purtând stema Ţării Româneşti, care conţinea un epitaf cu
următorul text:

„Saphira, a principelui Moise vestită fată, în
acest pământ şi-a aşezat jalnicul trup. Mai întâi lui Keseriu,
prea scumpă soţie, i-a închis ochii, apoi devine soţia ta,
Nisowski. Pământul valah nu vede sub cerul său nimic mai ales ca
ea, dacă neamul i-ai cerceta. Având în vedere şi altceva, domn
i-a fost acesteia şi bunicul şi tatăl. Dacia îi plânge pe
amândoi. Tu, oricare eşti acela care priveşti aceaste amintiri ale
iubitei Saphira, spune: Saphira a fost demnă de numele de safir”.

În
mormânt
se afla însă, alături de presupusele rămășițe ale domniței,
și cele ale unui copil.

„La un capăt al groapei, într-o lădiță
pătrată, putregăită, s-au aflat îngrămădite oase și două
craniuri, unul mai mare și altul mai mic. Acest din urmă poate să
fi fost al copilei despre care spune tradiția că a aflat-o Zamfira
în pădure și a dorit să fie înmormântată
cu dânsa
la un loc”,
relata preotul Jacob
Jianu, în volumul „Istoria vicariatului greco catolic din Hațeg”
(1913).

Descoperirea din biserică

Preotul
greco-catolic a fost martor al descoperirii bizare. A observat că
mormântul
fusese jefuit în trecut și și-a amintit legenda care circula pe
seama domniței care ridicase biserica de piatră.

Biserica Prislop. Foto: Daniel Guță

Biserica Prislop. Foto: Daniel Guță

„O
tradiție auzită de noi spune că, pe când
petrecea la mănăstire, Zamfira a mers odată la preumblare prin
pădure și a auzit dintr-o tufă plânset
de copil mic. Și, mergând
la tufă, a aflat acolo o copilă ca de trei luni, pe care a adus-o
la mănăstire și a nutrit-o cu lapte de capră. Copila a trăit
până
când
a fost de șapte ani și apoi a murit, iar Zamfirei i-a părut foarte
rău după dânsa
și a lăsat ca după ce va muri și dânsa
să o dezgroape și să o pună lângă
ea în mormânt”
,
relata preotul.

Domnița Zamfira
(Saphira), fiica domnitorului muntean Moise Vodă
, a fost cea care a
finanţat ridicarea bisericii de piatră din curtea aşezământului,
la mijlocul secolului al XVI-lea. O altă legendă spune că domniţa s-a
vindecat bând din apa izvorului care trece prin curtea mănăstirii.

„Fiind
Zamfira bolnavă, i s-a arătat în vis o solie dumnezeiască și i-a
zis că dacă va bea din izvorul Prislopului se va însănătoși.
Urmând
acestei îndrumări, a aflat izvorul, a băut din el și s-a
însănătoșit. În semn de mulțumire, a cumpărat cu bani mulți
acel loc și a zidit aproape de izvor mănăstirea”
,
relata preotul Jacob Jianu.

Atunci domnița Zamfira a decis să ridice biserica, pe
care a împodobit-o cu odoare şi mai apoi a înfiinţat în
apropiere o şcoală de cânăreţi bisericeşti.

Mormântul
Zamfirei se găsește și astăzi în biserica de piatră a
mănăstirii Prislop. Prin apropiere, trece pârâul
Slivuț
din
curtea mănăstirii, unde credincioșii aruncă bani și își pun
dorințe. În primii ani ai secolului XX, când
biserica a fost restaurată, a fost amenajat
un mic lac în vecinătatea ei, alimentat
de izvorul considerat în timpuri vechi făcător de minuni.

Peștera sfântului Ioan

În
susul izvorului, la circa 200 de metri de cimitirul mănăstirii,
unde se află locul de veci al călugărului Arsenie Boca, un alt loc
era considerat sfânt
de către localnici.

Aici
se afla peștera sfântului Ioan, un călugăr din secolele XV-XVI care şi-a dăltuit singur,
într-o stâncă ascunsă de pădurea Silvaşului, locul de vieţuire.

Peștera sfntului Ioan de la Prislop. Foto: Daniel Guță

Peștera sfntului Ioan de la Prislop. Foto: Daniel Guță

„Spune
tradiţia populară că, pe când îşi făcea o fereastră la chilia
lui, doi vânători de pe versantul celălat al prăpastiei l-au
împuşcat”
,
arăta
Mircea
Păcurariu, autorul cărţii “Sfinţi Români”.

O
altă
legendă spune că Ioan plecase din satul Silvaș, învecinat
mănăstirii, împreună cu o tânără
de care se îndrăgostise, și s-au refugiat în vechea chilie a
călugărilor de la Prislop. Acolo ar fi murit iubita acestuia și
tot acolo, pe mormântul
ei aflat pe malul pârâului,
la poalele grotei, a fost găsit mort și Ioan, despre care localnicii
credeau că este făcător de minuni. De atunci, i-au spus locului
„casa sfântului”.

Mănăstirea din Țara Hațegului, distrusă în trecut

În
secolul al XVIII-lea, mănăstirea Prislop a fost distrusă și
abandonată pentru câteva decenii, după ce călugării acesteia,
greco-catolici, au trecut la ortodoxie.

Mănăstirea Prislop. Foto: Daniel Guță

Mănăstirea Prislop. Foto: Daniel Guță

„Episcopul
s-a supărat foc pentru această apostasie şi ceru, la 12 aprilie
1762, de la baronul Dietrich, membru în comisiunea aulică
transilvăneană, să prindă pe călugări şi să-i alunge din
mănăstirile Prislop şi Plosca (n.r.
de pe valea Cernei).
Generalul Bucow, preşedintele comisiunii, fu cu mult mai aspru în
rezolvarea chestiunii şi porunci oficialilor comitatului, în 5
iunie 1762, ca amândouă mănăstirile să fie arse şi distruse,
iar averea lor mobilă să fie dată episcopului Aaron ca să
deschidă o şcoală la Haţeg
”, arăta istoricul Ştefan Meteş.

Mănăstirea
a fost refăcută în deceniile următoare și a trecut prin mai multe etape de restaurare, însă la
sfârșitul anilor ´50 a
fost din nou desființată.

Atunci,
starețul acesteia Arsenie Boca a fost arestat și îndepărtat din preoție,
iar pentru o perioadă devenise azil de vârstnici. După 1990,
popularitatea așezării a crescut datorită călugărului
înmormântat aici în decembrie 1989.

Citeste continuarea pe adevarul.ro

Total
0
Shares
Adauga un comentariu

Stirea precedenta

Review LG UltraGear 32GQ950

Urmatoarea stire

Recensământ 2022. De ce este religia marea necunoscută, cu 15% dintre români nedeclarați

Stiri pe aceeasi tema