Povestea veteranului care trăiește de 70 de ani cu schijele războiului în el. Moșu Loghin are 101 ani și are grijă de soția paralizată


Miercuri, 14 Septembrie 2022, ora 22:15

0 citiri

Unul dintre ultimii veterani din Alba trăieşte de 70 de ani cu schijele războiului în el. Ioan Loghin sau Moşu Loghin, cum îi spun localnicii, are 101 ani şi 5 luni.

La această vârstă, veteranul nu mai vede decât foarte puţin. Cu toate acestea îşi îngrijeşte soţia de 94 ani, aflată la pat, paralizată, de 12 ani. Femeia are Alzheimer, nu îl recunoaşte şi îi sărută mâna de fiecare dată când e lângă ea, mulţumindu-i, ca unui străin, că o îngrijeşte.

A avut zece copii. Nouă dintre ei îi trăiesc, fiind stabiliţi în ţară şi străinătate. ”La poartă are o bancă, iar până la ea ajunge pe pipăit. Cuscrul lui are 96 de ani. Locuieşte alături. Se ţine mult mai bine şi îşi alină împreună singurătatea. Acesta nu a fost în război, dar a fost prizonier. A fost luat de ruşi câteva luni, că a fost curios, spune el. În jurul satului, după ce războiul s-a terminat, se aduna armamentul rămas pe câmp, iar el s-a apropiat de zona aceea. Ruşii l-au luat cu forţa şi l-au dus la adunat de muniţie în diverse zone, ajungând aproape de Bistriţa. Într-un final, l-au eliberat şi s-a întors acasă.

Când a văzut că are oaspeţi, moşu’ Loghin s-a emoţionat, dar şi-a revenit rapid. Mi-a povestit în detaliu, cu lux de amănunte, despre experienţa sa de război. A fost încorporat la Batalionul 5 Vânători de Munte din Abrud şi a ajuns până în Cecenia. În urma unui atac al partizanilor ruşi, a fost grav rănit la picioare, în Crimeea”, povesteşte Petruţa Pop, şefa Cercului Militar Alba Iulia.

Instituţia derulează de mai mulţi ani un proiect prin care aduce în atenţia publică poveştile veteranilor de război.

Abandonat într-o groapă

Ioan Loghin a fost abandonat de camarazii săi în groapa în care se refugiaseră şi unde au fost atacaţi ulterior. ”Povesteşte el că era o zi călduroasă, nimeni nu era în jurul lui şi îi era foarte sete. Picioarele ciuruite erau întoarse invers, în spate, cu tot cu bocanci. A stat acolo inert până spre seară. De sete şi având dureri insuportabile, simţea cum i se usucă trupul şi că moare. Armata, povesteşte el, aduna noaptea în nişte camioane morţii şi, eventual, şi răniţii. Aşa au dat de el, mai mult mort decât viu. A fost pus deasupra morţilor! În noaptea aceea a fost operat într-un spital improvizat, fiind anesteziat cu morfină”, relatează Petruţa Pop.

FOTO Ionuț Văidean

Recuperarea a durat vreo cinci luni, în spitale din Crimeea, Corabia şi Caracal, în funcţie de cum ruşii se apropiau. A îndurat chinuri inimaginabile până s-a vindecat. Nu a crezut vreodată că va mai putea umbla. De fapt, se aştepta să-i fie amputate picioarele, mai ales că mult timp tratamentul nu avea efect. Acasă s-a întors cu greu, din cauza lipsei transporturilor, liniile de cale ferată fiind distruse de armata germană. Într-un final, a ajuns în halta din Unirea, sus, urcat pe o locomotivă, nefiind vagoane disponibile, iar de acolo a mers pe jos acasă, la Fărău, unde îl așteptau fraţii mai mici, în număr de 11, şi mama. Tatăl său a decedat înainte de război la vârsta de 50 de ani.

S-a căsătorit cu femeia lui, alături de care trăieşte din 1946, iar împreună au avut zece copii, dintre care mai trăiesc nouă. A lucrat toată viaţa la oi, iar din munca câmpului şi-a făcut o gospodărie frumoasă şi şi-a crescut copiii. Duce dorul uneia dintre fiice stabilite în Australia şi care nu a fost de mulţi ani acasă“, mai povesteşte Petruţa Pop.

Moşu’ Loghin s-a obişnuit cu schijele rămase în corp, care au devenit parte din viaţa lui.

În Alba mai trăiesc doar 14 veterani de război.

Citeste continuarea pe ziare.com

Total
0
Shares
Adauga un comentariu

Stirea precedenta

Reportaj AFP: În Izium, după plecarea rușilor, certurile reapar la suprafață

Urmatoarea stire

Mai mulți chiriași români i-au făcut probleme unui proprietar din Spania. Nu au achitat niciodată chiria și cer bani ca să plece din apartament

Stiri pe aceeasi tema