Născută în urmă cu 25 de ani din părinți chinezi, Cristina Tudorache a fost adoptată încă de la naștere de o familie de români. În prezent, lucrează la Jandarmeria Galați.
Cristina Tudorache a fost adoptată la naștere de o familie de români FOTO: Jandarmeria Galați
Cristina s-a născut din părinți chinezi, dar a
fost adoptată, încă de la naștere, de o familie de români. Părinții biologici
locuiesc în China și, în urmă cu 25 de ani, când s-a născut Cristina, se aflau
în România, mai exact în Galați, pentru a pune bazele unei afaceri. Povestea tinerei a fost făcută publică de Jandarmeria Română pe Facebook.
Pata de culoare de la Jandarmeria Galați
Acela a
fost momentul când Cristina a ajuns în brațele a doi oameni extraordinari, care
au crescut-o frumos și cărora astăzi le spune „mamă și tată”, așa mărturisește chiar ea.
„Aspectul meu este diferit față de cel al oamenilor
din jurul meu, dar asta nu a făcut decât să mă ambiționez mai tare, să muncesc
mai mult și să îmi stabilesc obiective mărețe”, mărturisește Cristina Tudorache.
Unul dintre obiective l-a și atins. A visat de
mică să fie cadru militar, să îmbrace uniforma militară, iar în urmă cu aproape
doi ani, Cristina a devenit jandarm. În prezent, lucrează la Jandarmeria Galați,
unde spune că „a fost primită cu deschidere, colegii oferindu-i tot sprijinul
încă de la început”.
Pasionată de gastronomia asiatică
„Pentru mine, portul uniformei militare
reprezintă un mod de viață. Pe viitor, îmi doresc să particip la misiuni
internaționale, iar prin asta să demonstrez devotamentul față de țara care m-a
adoptat și în care mă simt acasă: România”, spune Cristina.
Deși nu a ajuns până acum în țara natală, China, Cristina spune că se simte legată de cultura asiatică și, mai ales, de gastronomie. Îi
place mâncarea chinezească pe care o și gătește cu mare plăcerea pentru
întreaga familie.
„Mi-a propus, și sper să reușesc, în scurt timp, să învăț limba chineză și să ajung în țara în care am are rădăcinile, unde să vorbesc despre România ca despre locul unde sufletul meu s-a înrădăcinat”, își încheie Cristina povestea.
