Ura, tovarăși, camarazi, colegi, cu drag vă transmit URA! Ură, bă nenicule, ce credeai? Să vezi cum sunt mânjiți pereții din budele publice. Da, cu tot felul de măscări. Păi ce crezi tu? Patrioții au imaginație acolo, în buda publică. Și, cum ies afară, își apără țara cu furie, frate. Da, cu ură mâzgălesc ăștia, patrioții budele publice, scrijelesc copacii, mânjesc semnele de circulație. Da, au o ură-n ei ceva de speriat. Ura asta apără țara asta noastră de toți dușmanii. N-ai decât să nu fii de acord. Cum mă despart de altcinevaul literar, important acest altcineva literar, mă apucă durerea de dinți. Uite, vezi tomberonul acela de gunoi? Acolo patrioții aruncă plini de ură tot gunoiul pe care îl strâng porcește de dimineață și până seara.
Îl calcă-n picioare. Îl aruncă pe unde au ei chef. Nu știu care se laudă că și-a aruncat gunoiul în față la PSD. Așa, na, să se-nvețe minte să mai fure ăia de la PSD. Ăsta da, patriotism! La PSD trebuie să fie jale mare că s-au trezit cu o țoșcă de gunoi aruncată de un vajnic patriot. Așa, să le vină mintea la cap, să nu mai dea cu jula din averea patriei noastre dragi. Și la PNL se duce unul, patriot nevoie mare, să se răcorească, le aruncă o sacoșă de ceapă degerată direct peste poartă. Păi eu sunt sigur că acum întreg PNL-ul din patria noastră moare de frică, să vezi că n-or să mai fure, nici deloc. Da, tovarăși, camarazi, colegi, așa funcționează patriotismul nostru, la cote înalte de dragoste de țară.
Acela, acel altcineva literar, cum ne despărțim, trage cu ochiul peste umăr să-l văd eu cum se strânge-n brațe cu Ministrul Culturii. Păi tocmai a coborât Ministrul Culturii pe trotuar să-și cumpere o înghețată, om și el. Și da, se strânge-n brațe cu acel altcineva literar, se cheamă că insul e pe cai mari, ce e din drum să te îmbrățișezi cu Ministrul Culturii? Nu e. Ministrul Culturii e de la PSD, parcă. Scrie poezii. E frate-cumătru-verișor cu domnul pesedist Ciolacu. Acesta este Meritul Cultural al Ministrului Culturii, ce știu eu. Eu, ce să zic? Tocmai ce-am ieșit să iau o gură de patriotism curat. Când, ce să vezi, urlete ieșite din comun, niște beți-criță sau drogați, își varsă amarul pe bulevard, poliția stă cu ochii pe ei de la distanță, îi lasă să se manifeste patriotic, are ordin secret poliția.
Vărsat amarul, Parlamentul pare că se zguduie, nenicule, ceva de speriat. Să vezi c-or să pice toate afacerile oneroase, toate contractele dijmuite, toate golăniile de miliarde și de miliarde. Un polițist mă ia la refec, anume că nu mă manifest patriotic în nici un fel. În nici. Da, am uitat să-mi iau patriotismul de acasă, să-l duc de lesă pe bulevard. Dar să vezi, patriotismul dă pe dinafară, uite colo, la tomberon, aș putea să iau o bucățică puturoasă de patriotism puturos. Da, patrioții noștri își iubesc țara ceva de speriat. Uite, Cristoiu o stalinește în contra Apusului, să mori de râs, Ponta se zburlește la Zelensky, auzi la el, patriotul Ponta, să mori de râs, Iohannis și el, să nu fie mai prejos. Și mai sunt, toată ciurda, colonei, generali, patrioți cu toții, furăcioși, aroganți, berbanți. Bulevardul începe să pută binișor a patriotism, un parfum pestilențial, dacă mă înțelegi.
Așa că o cotesc spre lacurile patriei noastre, îmi aleg unul dintre ele, să ies să iau o gură de oxigen. Și, să vezi, patrioții noștri se manifestă cu toptanul, cu gunoiul, cu putregaiul patriotic, ah, ce țară frumoasă avem noi, lasă! Și tu ce vrei mă? Asta e o botoxată milionar-miliardară, ieșită și ea pe lacurile patriei, confundând malul lacului albastru cu țărmul din Dubai! Bă! Să mori de râs, bă! Uite, singur-singurel pe lac, să vezi că vin extratereștrii, nu se poate fără ei, da, uite-i colo, prin gunoaie, ce să mănânce și ei, săracii? Mă mir că nu vin patrioții să-i pună pe fugă pe extratereștrii ăștia invizibili, să nu mei halească patriotismul de care gem coșurile de gunoi, tomberoanele, pubelele, mișelele!
Și tu ce vrei, bă, strigă în continuare botoxata milionar-miliardară, adică la mine se referă, ea fiind în clenci cu nu știu ce general care după ce s-a pupat cu rușii pe din dos, se pupă cu americanii, la fațadă, fără să-mi dau seama, am nimerit pe proprietatea botoxatei, nu știu cum, am trecu așa prin ziduri, or fi modificat genetic, mai știi, botoxata își leagănă țâțele patriotice cu care câștigă bani frumoși, arătându-se poporului de pe niște panouri publicitare ochioase astfel încât… el, poporul.
