Rezerve de Niobiu, Tantal, dar și așa-numitele „pământuri rare” au fost identificate în apropiere de Sarmizegetusa Regia, la Grădiștea de Munte, din județul Hunedoara.
Munții Orăștiei. Foto: Daniel Guță
Mai puțin de 150 de oameni locuiesc
în satul Grădiștea de Munte, aflat la poalele
Sarmizegetusei Regia.
Așezarea din Munții Orăștiei
este dominată de dealuri acoperite de păduri vaste, despărțite de
văi adânci prin care curg râul Grădiștea (Orăștie) și
afluenții săi. Oamenii și-au clădit gospodăriile pe malul apei
sau agățate de versanți în apropierea pășunilor pe care își
pot crește animalele.
De-a lungul timpului, sătenii s-au
ocupat cu creșterea animalelor ori au muncit în exploatările
forestiere din zonă.
În anii ´50, două blocuri
muncitorești au fost ridicate pe malul Grădiștii, pentru
lucrătorii forestieri, iar o cale ferată forestieră care, împreună
cu ramificațiile sale, măsura aproape 60 de kilometri, ajungând
până în vecinătatea Sarmizegetusei Regia, lega satul de Orăștie.
Germanii și sovieticii au căutat
uraniu
După Al Doilea Război Mondial,
unii localnici au lucrat și la minele de uraniu și thoriu deschise
în pădurile de la Grădiștea de Munte.
Localnicii își aminteau că
primele cercetări privind prezenţa uraniului în zonă au fost
făcute cu ajutorul specialiștilor germani, în anii 1942 – 1943.
Inițial, zona ar fi fost explorată în căutarea unor zăcăminte
aurifere.
În
anii ´50, sovieticii au continuat explorarea zonei în căutarea
metalelor prețioase.
„Nimeni
nu lucra mai mult de zece ani în aceste mine de
uraniu,
din care în prezent nu a mai rămas nimic. Erau
pe văile Gerosu și Pustiosu”,
își amintește un localnic.
Valea Gerosu, unde au fost lucrări miniere. Foto: Daniel Guță
Activitatea minieră din Munții
Orăștiei a fost restrânsă și s-a derulat cu întreruperi. În
prezent, pădurile traversate de drumurile forestiere care leagă
satul Grădiștea de Munte de așezările de pe Platoul Luncanilor,
acoperă locurile explorate în trecut în căutarea uraniului și a
altor metale rare.
Lucrările miniere în zona
Grădiștea de Munte au încetat la sfârșitul anilor ´80, însă
ținutul faimos din împrejurimile capitalei antice Sarmizegetusa Regia a continuat să prezinte
interes pentru geologi.
Potrivit unui raport publicat, în acest an,
de Ministerul Economiei, cu titlul „Strategia României pentru
Resurse Minerale Neenergetice orizont 2035”, în zona Grădiștea
de Munte există rezerve de Niobiu și Tantal, dar și de pământuri
rare – un grup de 17 elemente chimice esențiale în fabricarea produselor de înaltă tehnologie.
Valea Pustiosu, Grădiștea de Munte. Foto: Daniel Guță
Pământuri rare la Grădiștea de Munte
În ultimul deceniu, cercetători de
la Institutul de Geologie și Geofizică au publicat mai multe
rapoarte cu privire la mineralele rare identificate la Grădiștea de
Munte. Aici au fost descoperite elemente din „pământurile rare”,
extrem de importante în fabricarea a numeroase componente din
industriile IT, electronică, a fibrelor optice, a telefoniei, a vehiculelor electrice și chiar în cea de apărare.
„Zirconul
este un mineral constitutiv important al minereului și
rocii
de
la Grădiștea
de Munte, depășind calitatea unui mineral accesoriu. Analiza
reprezentativă cu microsondă a zirconului/cirtolitului de
la Grădiștea de Munte
arată un
conținut
ridicat de Th (Thoriu),
Y (Ytriu),
Yb (Yterbiu),
Ce (Ceriu),
Hf (Hafniu),
U (Uraniu)
și
mai puțin de
La
(Lantan),
Nd (Neodim),
Sm (Samariu),
Dy (Disprosiu)
și Nb (Niobiu).
Elementele grele de pământuri rare (HREE),
în special Y, alături de Th și uneori Hf, sunt oligoelementele
predominante în zircon/cirtolit la
Grădiștea de Munte”, arată un studiu publicat în Jurnalul român
al Depozitelor Minerale (2016), coordonat de Paulina Hîrtopanu,
Robert J. Fairhurst, Nicolae Ludusan și Daniela Dimofte.
Bloc al lucrătorilor forestieri de la Grădiștea de Munte. Foto: Daniel Guță
Elementele
din grupa „pământurilor rare” de la Grădiștea de Munte au
fost descoperite pe versantul nordic al Munților Sebeș, în cursul
superior al râului Orăștie, în urma unor foraje și lucrări
miniere.
„Mineralele
elementare rare apar ca accesoriu și chiar mai mult, sub formă de
filoane și cuiburi, de câțiva centimetri,
în roca gazdă.
Mineralizarea
elementelor rare de
la Grădiștea de Munte
a cuprins patru
corpuri de gneisuri microclinale, dintre care corpul unul este cel
mai bun. Are dimensiuni de aproximativ 8 kilometri
lungime, 20-80
metri lățime,
cu panta de 70-800 spre N, fiind orientata E-V”,
arăta
un alt studiu realizat geologii
Paulina
Hîrtopanu și
Robert
J. Fairhurst.
Zirconiul era cel mai comun mineral identificat în urma lucrărilor, fiind omniprezent și în
conținut ridicat în minereu și
stâncă”, arătau autorii cercetărilor.
