Scandalul amorsat în media după moartea ziaristei Iulia Marin a luat turnuri absolut șocante, ca mai mereu la noi fără legătură cu problematica de bază. E scandal mare și nu e despre Iulia. E despre politică, alegerile de anul viitor și despre poziționări mediatice. E doar începutul, am intrat în epoca ”repetițiilor” pentru ce va să vină și va fi cu sânge pe pereți, scrie jurnalistul Bogdan Tiberiu Iacob pe inpolitics.ro.
Faptele, pe scurt.
Moartea tragică a ziaristei Iulia Marin de la Libertatea, sinucidere pe fond de afecțiuni psihice, a produs firească tristețe. România TV a decis să ridice în spațiul public anumite probleme legate de tragedie, începând cu întrebarea dacă angajatorii au conștientizat problemele tinerei și dacă au decis în deplină cunoștință de cauză să îi lase libertatea deplină de manifestare jurnalistică.
Dincolo de posibile tușe mai subțiri sau mai groase, problema integrării bolnavilor psihic în societate e una teribil de serioasă și aici România nu suferă de exces de dezbateri ci, din păcate, de lipsa lor.
Suntem țara europeană cu cel mai mare procent de suferinzi psihic, o relevă toate studiile și statisticile, dar și țara cu cele mai grave lacune legislative, începând cu absența cadrului necesar supravegherii permanente a bolnavilor ieșiți din sanatorii și reveniți în societate. Specialiști și politicieni trag de ani de zile severe semnale de alarmă, dar nimic nu se rezolvă. Boala psihică, la noi, e acel adevăr incomod pe care autoritățile se străduiesc să-l ascundă sub preș. Suntem țara care a refuzat ani mulți să recunoască oficial sindromul post-traumatic al soldaților reveniți din Irak ori Afganistan, până în momentul în care unii, lăsați la vatră, au început să ucidă cu armele din dotare. Abia atunci s-a admis, cu jumătate de gură, că da, ar fi niște ”mici” probleme.
Moartea Iuliei Marin putea fi declanșatorul unor discuții absolut necesare și benefice, despre ce datorii are statul față de suferinzii sufletului, despre cum pot fi ei ajutați să ducă vieți cît mai apropiate de normal, despre integrare, nediscriminare, dar și despre precauții firești.
În loc de asta, ne-am trezit cu o răfuială eminamente politică și cu clar substrat electoral.
Un apel nervos produs suspect de repede după emisiunea de la RTV, grupând ”mii” de redacții, ONG-uri, asociații medicale și cetățeni indignați de ”discursul urii” de la RTV care cer intervenția CNA, a CNCD și retragerea publicității de la firme. În cîteva ceasuri am avut revoltați internațional, de prin Canada ori Insulele Canare, dar și ONG-uri comunale.
E foarte bine, e excelent că societatea noastră dovedește că are anticorpii necesari pentru a reacționa în fața unor presupuse abuzuri de orice fel.
Doar că diavolul se ascunde în detalii.
Generația mai coaptă ne amintim o scenă antologică dintr-o comedie…
