După o poveste de iubire care i-a chinuit întreaga existenţă, cu o femeie ce nu i-a aparţinut niciodată cu adevărat, George Enescu a murit în primele ore ale zilei de 4 mai 1955, departe de România. Este vorba despre dragostea devastatoare dintre muzician și Maruca, Prinţesă Cantacuzino.
George Enescu, unul dintre cei mai mari muzicieni români FOTO Arhivă
Două femei – o prinţesă şi o regină – aveau să-i marcheze începutul de drum, oferind-i protecţie şi sprijin. Principesa Elena Bibescu, amfitrioană a unuia dintre cele mai cunoscute saloane artistice ale momentului, l-a ajutat să-şi facă debutul fulminant în capitala Franţei. Iar în România, regina Elisabeta, soţia lui Carol I, (poeta Carmen Sylva), îi oferea, de asemenea, prietenia ei, căreia Enescu i-a datorat invitaţiile în saloanele de la Peleş sau de la Palatul Regal şi… întâlnirea cu femeia care avea să-i schimbe viaţa: Maruca, Prinţesă Cantacuzino.
În acea seară, în care „Poema română” se auzea pentru prima dată în sala Ateneului, George Enescu o întâlneşte pentru prima dată. La 19 ani, Maruca Rosetti Tescanu devenise de aproape un an prinţesă, prin căsătoria cu prinţul Mihai (Mişu) Cantacuzino. La momentul acelei întâlniri, când îi este prezentat compozitorul, îl laudă ca pe un copil, iar conversaţia lor se sfârşeşte în câteva clipe. Dacă atunci s-a îndrăgostit de ea George Enescu rămâne un mister. Cert e că, peste câţiva ani, când avea s-o reîntâlnească pe o terasă de la Peleş, povestea începea cu adevărat.
„Bărbat, zeu sau demon?”
“Bărbat, zeu sau demon este această siluetă de titan ieşită din trăsnet, zveltă, dar compactă ca de jasp negru? Destinul în persoană”.
Aşa îşi aminteşte Maruca prima lor întâlnire, în memoriile intitulate „Lumini şi umbre”. „Înaintează spre mine fatal, irezistibil, pe când eu merg, ca o somnambulă, în întâmpinarea lui. Cu o strânsoare fierbinte, mi-a luat mâinile pe care i le-am întins cvasiinconştient… Ce s-a petrecut mai apoi? Ştiu doar că salonul s-a golit aproape imediat şi că am rămas singură cu el până dimineaţa.” Dragostea dintre cei doi s-a aprins şi a început să ardă în anii următori, plină de orgolii şi reproşuri. Pe atunci Maruca avea 28 de ani, doi copii dintr-o căsnicie lipsită de pasiune, cu fiul unuia dintre cei mai bogaţi oameni din România, şi purta cu ea drama de a-şi fi surprins soţul în dormitorul propriei surori. Este perioada în care Maruca vrea să divorţeze, deşi, după cum tot ea mărturiseşte: „Nu aveam nicicum intenţia să mă căsătoresc cu George Enescu, dar voiam să fiu liberă în faptele şi gesturile mele, să trăiesc din plin ceea ce mi se oferea, cu conştiinţa împăcată”. Pasiunea lui chinuitoare e cel mai bine surprinsă tot de cuvintele prinţesei:
„Un singur om umplea şi-mi schimba universul la unison,…
