INTERVIU. Cum S-a Luptat O Femeie Căreia I S-a Dat „o Palmă Peste Fund” Pe Stradă și Nu S-a Lăsat Până Când Cel Care A Lovit-o N-a Fost Condamnat

În iunie 2021, în jurul orelor 17.00, un grup de femei, între care se afla și persoana vătămată, a fost abordat, pe o stradă centrală din Suceava, de un bărbat necunoscut care a făcut mai multe comentarii sexuale la adresa lor. La un moment dat, bărbatul – identificat ulterior ca Viorel Lupu, din județul Neamț – a lovit-o peste „partea stângă a posteriorului” pe una dintre femeile din grup, Nina Smart. 

„Inculpatul a lovit-o pe persoana vătămată peste zona dorsală cu un gest extrem de violent, iar apoi a intrat într-o sală de jocuri din apropiere, râzând”, a declarat una dintre martorele din dosar. 

Toate cele patru femei care au asistat la gest s-au arătat indignate, șocate, bulversate de gestul inculpatului, mai notează instanța. Li s-a făcut teamă că pot fi, la rândul lor, lovite de acel bărbat.

Nu s-a mai prezentat deloc în instanță

În urma faptei, Viorel Lupu, 46 de ani, a fost trimis în judecată pentru două infracțiuni: loviri sau alte violențe și tulburarea liniștii și ordinii publice. Cu ocazia audierii sale în cursul urmăririi penale, și-a recunoscut fapta. Apoi însă a plecat din țară și nu s-a mai prezentat la niciun termen în instanță.

„Asta a contribuit la pedeapsa dată de instanță”, spune pentru ziar avocata femeii vătămate, Cristina Bucșă, 28 de ani. „Instanța putea cu lejeritate să-i dea o amendă penală pentru ambele fapte săvârșite sau putea primi închisoare cu suspendare, dacă se prezenta”.

Condamnat în trecut pentru viol  

Viorel Lupu a mai avut probleme cu justiția, fiind condamnat de două ori pentru viol, la începutul anilor 2000. Avocata Bucșă explică însă că, din punct de vedere juridic, condamnările din trecut nu sunt agravante pentru fapta din prezent. Cu toate acestea, subliniază avocata, ca în orice dosar, instanța ia în considerare trecutul, conduita în societate a inculpatului, precum și dorința sau voința sa de a se reabilita. 

Astfel că judecătoarea cazului a considerat că este necesară aplicarea unor pedepse cu închisoarea, și nu doar amenda penală. 

Instanţa apreciază că o pedeapsă cu închisoarea pentru fiecare dintre infracțiuni poate răspunde în mod eficient dublului scop: de prevenire şi sancţionare, contribuind în egală măsură la reeducarea şi atenţionarea reală a inculpatului.

Din Hotărârea Judecătoriei Suceava:

Astfel că Viorel Lupu a fost condamnat la 10 luni de închisoare cu executare. Decizia nu este încă definitivă. 

„A luptat pentru toate femeile în această situație”

Avocata Cristina Bucșă spune însă că nu s-ar fi ajuns atât de departe cu acest dosar, dacă Nina Smart, persoana vătămată, n-ar fi luptat pentru asta, în ciuda piedicilor puse chiar de organele de cercetare care ar fi trebuit să o ajute. 

„Ea (Nina, n.r.) este o femeie foarte ambițioasă. Dar lupta asta nu a fost doar a ei, a fost în numele tuturor femeilor care trec printr-o astfel de situație și prin care ea a simțit de fapt ce poate simți orice altă femeie în locul ei”. 

Nina Smart – persoana lovită de Viorel Lupu în acea după-amiază din iunie 2021 – este activistă pentru drepturile femeii. Este copilul născut dintr-o mamă din Suceava și un tată din Sierra Leone, venit ca student în România, în anii 70. Are dublă cetățenie americană și română și o activitate lungă de implicare pentru respectarea drepturilor femeilor în societate, după cum notează chiar instanța.   

Libertatea: Cât de mult a contat în acest dosar victima, Nina, trecutul ei?
Avocata Cristina Bucșă: Nu a contat la nivel juridic, dar fapta săvârșită – raportat la trecutul ei destul de dureros (Nina a fugit la 19 ani din Africa, pentru a nu fi supusă mutilării sexuale genitale, povestește în cartea ei „Wild Flower”, n.r.) – a afectat-o foarte mult. Însă cred că tocmai asta i-a dat putere să meargă mai departe. Să lupte nu doar pentru ea, ci pentru toate femeile care s-au simțit ca ea în astfel de situații. 

– Ați spus că au existat piedici din partea organelor de cercetare: ce i-au zis? 
– Pe tot parcursul procedurilor judiciare a fost descurajată în a face un astfel de demers, inclusiv de către organele de cercetare penală, de polițiștii care se ocupau de dosar. Mi-a spus cum era tratată în momentul în care a fost citată – chiar personal îi aduceau citația – și foloseau niște cuvinte peiorative, niște expresii care nu ar trebui folosite, s-a încercat descurajarea ei, a fost luată în derâdere când ea a dorit să continue un astfel de dosar. 

– Polițiștii au descurajat-o? 
– Toată reușita dosarului, unde a ajuns în prezent, se datorează ambiției ei și faptului că nu s-a lăsat deloc intimidată de către cei care trebuiau să o ajute – de polițiști. 

Din practica mea – având mai multe astfel de dosare – vă spun că polițiștii descurajează foarte mult persoanele vătămate în a face demersuri în continuare, fac presiuni chiar ca să-și retragă plângerile, pentru ei este mai mult de muncă și evită. 

„Unii polițiști spun: «Nu cred că ești așa de deranjată de ce s-a întâmplat»”

– Prin persoane vătămate descurajate vă referiți, în general, la femei care trec prin astfel de situații sau violență de gen? 
– Nu doar, dar pot spune că femeile – dacă se duc cu astfel de dosare, cu violență domestică, cu violență de gen, violență stradală – sunt descurajate de polițiști, în sensul în care ei spun: „nu avem probe”, „nu cred că e așa gravă fapta”, încearcă să minimizeze fapta. Încep să spună ei despre cum ar trebui să se simtă persoanele vătămate: „Nu cred că ești așa de deranjată de ce s-a întâmplat”. Cam asta este atitudinea. Sunt și organe de cercetare care își fac foarte bine treaba, nu spun că este la modul general, dar se întâmplă astfel de situații – în special, la femei. 

– Faptele condamnatului au fost încadrate la loviri sau alte violențe și la tulburarea liniștii și ordinii publice. De ce s-a ales această cale, nu hărțuirea stradală?
– Ar fi fost mai greu de demonstrat hărțuirea stradală sau agresiunea sexuală. Ar fi fost mai greu de demonstrat natura sexuală, chiar dacă fapta a vizat o parte intimă a corpului și gestul poate fi interpretat cu ușurință ca unul de natură sexuală, în instanță adevărul judiciar este cel care contează. Adică, nu a rezultat în mod indubitabil faptul că zona vizată de lovitură îi aduce plăcere de natură sexuală agresorului. Atât prin prisma faptului că a aplicat o forță foarte mare, dar și pentru ca nu au putut confirma toți cei prezenți la fața locului că el a făcut într-adevăr aprecieri sexuale la adresa victimei.

Eu consider că a fost bună încadrarea care i s-a dat, precum și condamnarea primită.

Cum de s-a ajuns la închisoare cu executare după „o palmă peste fund”

– Ce a contribuit decisiv la această pedeapsă de închisoare cu executare? 
– Sunt mai mulți factori, în primul rând că inculpatul nu s-a prezentat deloc în fața instanței. În urmă cu mai bine de un an, el a plecat din țară, familia lui știa de proces, el era citat, cu mandat de aducere, dar a refuzat să se prezinte în instanță. Nu a venit în fața judecătorului să arate vreo remușcare sau vreo părere de rău față de fapta asta. 

Al doilea motiv este, bineînțeles, trecutul său. Chiar dacă faptele de viol au fost săvârșite în anii 2000, ele au contat în ochii judecătorului, fiindcă nu și-a îndreptat conduita. Judecătoarea a spus concret că – tocmai din cauza asta – deși are posibilitatea să-i dea o amendă penală, nu o va face, pentru că inculpatul nu-și va îndrepta comportamentul așa. Și judecătorul vrea să fie sigur că un astfel de comportament nu se va perpetua. 

– Dar anii de închisoarea pentru faptele de viol nu l-au ajutat să-și îndrepte comportamentul. Prin urmare, nu trebuie un program de reeducare mai profund?
– Scopul pedepsei închisorii este cel de a-l reeduca pe cel condamnat și să-l poată reintegra în societate, în practică, lucrul acesta este mai greu de îndeplinit. Este pus sub semnul întrebării dacă el își va schimba comportamentul pe viitor sau nu va mai recidiva într-o faptă de natură sexuală.

– De data asta instanța a dat o decizie pe care nu o vedem prea des în astfel de cazuri. A influențat oare sfidarea instanței pe care a făcut-o inculpatul sau a vrut judecătoarea să dea un exemplu pentru societate? 
– Nu cred că s-a dorit neapărat un exemplu către societate, ci mai degrabă a contat foarte mult faptul că el nu s-a prezentat, nu și-a schimbat deloc comportamentul, a recunoscut fapta, a plecat din țară încă din timpul procesului. S-a sustras răspunderii penale și executării unei pedepse. Dar poate fi perceput ca un exemplu dat societății, în cele din urmă. Și trebuie să se țină cont de decizia asta pentru viitoare astfel de fapte.

„Astfel de «palme» sunt văzute ca normalitate de o parte a societății”

– Ați mai avut în trecut cazuri similare? 
– Nu am o specializare în această zonă, am avut dosare asemănătoare pe violență împotriva femeilor, violență domestică. M-a întristat faptul că sunt atâtea medii în care fapta asta este încă tolerată, este considerată o normalitate, un act lipsit de importanță. Și chiar reacția unei părți a societății în urma sentinței, bărbați care încă se arată indignați: „nu am voie să dau o palmă peste fund, pe stradă, dacă așa vreau?”. Ei trebuie să înțeleagă că nu, nu pot face asta. Este interzis chiar de legea penală. 

Urmărește-ne pe Google News