Înmormântarea lui Hristos
Iisus Hristos a fost cel mai cunoscut personaj din istoria creştinismului, care a fost răstignit de romani pentru că se proclamase regele iudeilor.
După moartea sa pe cruce, trupul său a fost luat de un preot bogat numit Iosif din Arimateea, care l-a înfăşurat într-o pânză curată şi l-a pus într-un mormânt nou, săpat în stâncă, pe care l-a sigilat cu o piatră mare.
Acesta a fost gestul său de respect şi de credinţă faţă de cel pe care îl considera Mesia, adică trimisul lui Dumnezeu.
Înmormântarea lui Iisus a respectat obiceiurile funerare ale evreilor din antichitate, care erau influenţate de cultura şi religia lor.
Ce obiceiuri aveau evreii în antichitate când îşi înmormântau persoanele dragi?
Evreii credeau într-o viaţă de apoi şi într-o judecată divină, de aceea îşi îngrijeau morţii cu mare atenţie şi solemnitate.
Ei îşi spălau şi îşi ungeau trupurile cu miruri şi balsamuri, pentru a le conserva şi a pregăti decedatul pentru judecată.
Apoi îi îmbrăcau cu haine albe sau îi înfăşurau în giulgiuri curate, pe care le legau strâns la cap şi la picioare.
În cele din urmă, îi aşezau în morminte săpate în stâncă sau în peşteri naturale, pe care le acopereau cu pietre sau lespezi.
Mormintele erau de obicei situate în afara oraşelor sau satelor, pentru a nu contamina locuitorii vii.
Evreii nu foloseau sicrie pentru morţii lor, ci doar nişte locaşuri numite “arcosolii”, unde puteau fi depuse mai multe trupuri.
Acestea erau nişte nişe săpate în peretele mormântului, care erau acoperite cu o placă de piatră sau de lemn, pe care se scria numele şi data morţii celui îngropat acolo.
Uneori, după ce trupul se descompunea complet, oasele erau strânse şi puse într-o cutie mică numită “osuar”, care era depozitată în alt loc din mormânt sau chiar mutată în alt mormânt.
Evreii aveau obiceiul de a vizita mormintele celor dragi şi de a le aduce ofrande sau daruri simbolice, cum ar fi flori, fructe, ulei sau vin. Ei aprindeau lumânări sau candele pentru a lumina întunericul mormântului şi pentru a reprezenta sufletul celui mort.
De asemenea, ei se rugau pentru odihna veşnică a morţilor şi pentru iertarea păcatelor lor. Respectau un timp de doliu de şapte zile după moartea unei persoane apropiate, timp în care nu lucrau, nu se spălau şi nu se bărbiereau.
Înmormântarea lui Iisus Hristos a fost un eveniment marcant pentru istoria creştinismului, deoarece după trei zile el a înviat din morţi şi s-a arătat ucenicilor săi şi altor martori.
Viaţa de apoi în Iudaism?
Viaţa de apoi în religia iudaică este o tema complexă şi nu foarte clară, deoarece iudaismul se concentrează mai mult pe viaţa prezentă şi pe respectarea legii divine (Halaha) decât pe…
