Formarea lumii de azi



Cu toate c─â suntem dup─â schimb─âri ale lumii, iar pandemia ╚Öi r─âzboiul o vor schimba ├«n continuare, destui speculeaz─â asupra trecutului, f─âr─â s─â vad─â ceea ce tr─âiesc oamenii ast─âzi ╚Öi f─âr─â s─â aib─â de fapt solu╚Ťii. Al╚Ťii ├«╚Öi fac chiar iluzia c─â istoria s-a ├«ncheiat ├«n realit─â╚Ťile de azi, odat─â cu ei. Unele institu╚Ťii vor s─â proiecteze viitorul, dar r─âm├ón prizoniere conjuncturii. Apar, ca de obicei, politruci de diverse extrac╚Ťii ├«n joburi cu nume pompos, care promit orice, dar c├ót mai pu╚Ťin─â schimbare.

Atitudinea este punct de pornire pentru multe ├«n via╚Ť─â. Fiecare dintre atitudinile men╚Ťionate mai are, ├«ns─â, mult p├ón─â la normalitate. De altfel, ele antreneaz─â optici viciate ÔÇô de suficien╚Ť─â, de oportunism, respectiv de egoism ╚Öi amatorism, de care s-au ╚Öi umplut institu╚Ťiile de azi.

├Än opinia primilor, am ajuns ├«n societ─â╚Ťi moderne, care procur─â avantaje de naturi diverse, ce ar trebui s─â lini╚Öteasc─â. Suntem mai liberi, pia╚Ťa diversific─â bunurile, ╚Öefii se schimb─â, societatea ar fi ÔÇ×concuren╚Ťial─âÔÇŁ, iar concuren╚Ťa ar fi suficient─â pentru via╚Ťa bun─â.

╚śtim prea bine c─â nu d─â rezultate societatea care subestimeaz─â nevoia economiei de pia╚Ť─â, libert─â╚Ťile ╚Öi drepturile omului, pluralismul ╚Öi democra╚Ťia, statul de drept, deschiderea. Fiecare dintre acestea este condi╚Ťie a vie╚Ťii civilizate. Numai c─â ÔÇô a╚Öa cum se vede ├«n evolu╚Ťiile de azi ÔÇô condi╚Ťiile civiliza╚Ťiei nu sunt cucerite o dat─â pentru totdeauna. Ele pretind preocupare continu─â pentru a le asigura.

├Än plus, cei interesa╚Ťi pot observa u╚Öor c─â ├«n situa╚Ťia ├«n care trecutul nu este l─âmurit de o istorie cu baz─â factual─â, iar ╚Ötiin╚Ťele sociale nu clarific─â ├«n ce societate s-a intrat, se irosesc energii uria╚Öe ├«n vorbe f─âr─â acoperire, aproxim─âri ╚Öi dispute sterpe. Se st─â prea pu╚Ťin ├«n arhive pentru a scrie istoria. Se lucreaz─â infim la clarific─âri privind societ─â╚Ťile de azi. Ca rezultat, se iau decizii cu vaste implica╚Ťii pe cuno╚Ötin╚Ťe sumare ╚Öi cli╚Öee.

Fapt este c─â multiplele crize ÔÇô economice, de legitimare, de motivare ÔÇô ╚Öi, mai nou, pandemia ╚Öi r─âzboiul, au zdruncinat ├«ncrederea ├«n organiz─ârile lumii de azi. Bun─âoar─â, alt─âdat─â, economia inducea orient─âri ├«n politic─â; azi, societatea este surclasat─â de decizii politice f─âr─â legitimare. Se arunc─â ╚Ť─âri ├«ntregi ├«n r─âzboi f─âr─â consultarea cuiva; nu doar cet─â╚Ťenii, dar ├«nse╚Öi parlamentele sunt ignorate! P├ón─â ╚Öi regula ra╚Ťional─â a competi╚Ťiei economice se suspend─â: nu se mai concureaz─â, ci se distrug conducte, nu se mai crediteaz─â libera circula╚Ťie a m─ârfurilor, ci se taie c─âile de transport, nu se mai asum─â unitatea fiin╚Ťelor umane, ci se lucreaz─â la antagonizare. Infla╚Ťia ╚Öi tip─ârirea de moned─â au devenit condi╚Ťie a economiei. Ho╚Ťiile la nivel ├«nalt, corup╚Ťia organizat─â, segregarea pe fa╚Ť─â a cet─â╚Ťenilor, transformarea demagogiei ├«n profesie, lovirea celor de alt─â p─ârere sunt parte a realit─â╚Ťii. Se recurge la opriri de activit─â╚Ťi ╚Öi sanc╚Ťiuni ce nu rezolv─â ceva, dar d─âuneaz─â tuturor. Viru╚Öi ÔÇ×sc─âpa╚ŤiÔÇŁ din laboratoare sau transporta╚Ťi de ÔÇ×turi╚ÖtiÔÇŁ sunt noile arme. S─âr─âcia, fie ╚Öi relativ─â, urc─â din nou, a╚Öa cum ne spun economi╚Ötii principali, spre mijlocul societ─â╚Ťilor actuale.

Nu lipsesc involu╚Ťiile. ÔÇ×Societatea nesigur─âÔÇŁ de care am vorbit alt─âdat─â (A. Marga, Societatea nesigur─â, 2016) a devenit at├ót de nesigur─â ├«nc├ót oportunismul, u╚Öor sesizabil, este acum cvasiregul─â. Heidegger anticipa cu decenii ├«n urm─â ÔÇ×uniliniarizareaÔÇŁ con╚Ötiin╚Ťelor, Marcuse ÔÇ×unidimensionalizareaÔÇŁ lor. S-a ajuns, oricum, la ÔÇ×paralizareaÔÇŁ con╚Ötiin╚Ťelor ce dau tonul ├«n politic─â ╚Öi media. La pupitre de comand─â se fac confuzii ├«ntre de╚Ťinerea puterii ╚Öi adev─âr, cugetare ╚Öi aliniere, adev─âr ╚Öi propagand─â. P├ón─â ╚Öi ÔÇ×minciunaÔÇŁ (George ╚śerban, Lying: ManÔÇÖs Second Nature, Westport, Co., 2001) pare a fi intrat ├«n obi╚Önuin╚Ťe.

Unii cred c─â am fi dup─â ÔÇ×sf├ór╚Öitul istorieiÔÇŁ, ├«nc├ót ne mai r─âm├óne doar administrarea cu mijloace uzuale a ceea ce este. Aceia privesc tacit lumea ca fiind una ├«nchis─â spre viitor, cu un prezent definitiv, ╚Öi propun jubila╚Ťia, fie ╚Öi resemnat─â.

Diagnoza aceasta st─â ├«ns─â doar pe autoconfirm─âri. ├Än fapt, inegalit─â╚Ťile, faliile ╚Öi conflictele care se l─ârgesc ├«n societ─â╚Ťile de azi ├«mpiedic─â stabiliz─âri durabile. Tehnologiile, ┼čtiin┼úa modern─â, orient─ârile religioase, ÔÇ×marea politic─âÔÇŁ de care vorbea Nietzsche, ╚Öi, desigur, presiunile la legitimarea deciziilor duc la schimb─âri pe ├«ntreaga scar─â a realit─â╚Ťilor. Nu exist─â ceva ÔÇ×ultimÔÇŁ ├«n istorie! Dup─â schimbarea scenei mondiale din anii 1980, lumea a intrat, ├«n jurul anului 2010, sub controlul unei ÔÇ×geometrii variabile a supraputerilorÔÇŁ (detaliat ├«n A. Marga, Ordinea viitoare a lumii, 2017). Confruntarea ├«ntre globalism ╚Öi reorganizarea pe baza suveranit─â╚Ťii na╚Ťionale pune ├«n mi╚Öcare lumea actual─â.

Nu suntem la sf├ór╚Öitul, ci mai cur├ónd la o cotitur─â a modernit─â╚Ťii. Deocamdat─â, ies ├«n fa╚Ť─â amenin╚Ť─âri: schimbarea climatului, penuria ├«n energie ╚Öi alimenta╚Ťie, recesiunea, slaba integrare social─â a noilor genera╚Ťii, tensiunile geopolitice, terorismul, spectrul confrunt─ârii nucleare. Ies ├«n fa╚Ť─â, tot mai evident, pericolele ce rezult─â din slaba for╚Ť─â anticipatoare a deciziilor!

Se ├«ntreprind azi, desigur, tot mai multe ├«ncerc─âri de preg─âtire a viitorului. Cum au observat comentatorii italieni, majoritatea r─âm├ón ├«ns─â prizoniere unor interese circumstan╚Ťiale, de grup. Programele ÔÇ×dezvolt─ârii sustenabileÔÇŁ asigurate de institu╚Ťii sunt frecvent lipsite de realism ├«n materie social─â, ├«nc├ót r─âm├ón pe h├órtie. Programul Next Generation (2021), al Uniunii Europene, este elaborat nu de ÔÇ×genera╚Ťia urm─âtoareÔÇŁ, ci de o birocra╚Ťie ├«n care media de v├órst─â este de peste cincizeci de ani, care ├«╚Öi proiecteaz─â ├«n viitor interesele.

Nedep─â╚Öind orizontul intereselor de grup, nu se poate ajunge la viitor. ├Än societ─â╚Ťile de ├«nalt─â complexitate de ast─âzi, abia o privire ce vine din ├«n─âl╚Ťimea culturii umanit─â╚Ťii mai poate contura viitorul.

├Äntre politrucii zilei sunt activi╚Öti gomo╚Öi, de calibru ├«ndoielnic, care invoc─â fragmente din futurologi cu priz─â ╚Öi peroreaz─â pentru voturi: c─â ar urma ├«nlocuirea industriei cu comer╚Ťul, a creierelor cu computerele, a b─ârba╚Ťilor cu femeile, a moralei cu gestionarea. Ei nu au idei, decum solu╚Ťii, dar v├óntur─â cli╚Öee.

├Än fond, toate aceste situa╚Ťii ├«ngrijoreaz─â. Unele pot s─â epateze, dar nu au cum s─â duc─â ├«nainte. Li se potrive╚Öte ceea ce spunea penetrant Jorge Luis Borges: tot ce facem pare just, dar r─âm├óne indiferent.

S-au multiplicat cei care imagineaz─â, plec├ónd de la datele ╚Ötiin╚Ťei ╚Öi tehnnologiei, viitorul. Ei leag─â fapte incontestabile din prezent cu anticip─âri ├«n imagini care alarmeaz─â.

Recent, o editur─â din Italia a ╚Öi avut excelenta idee de a monografia diagnozele viitorului, ├«ntr-un volum remarcabil (Il Futuro. Storia di unÔÇÖidea, Gius. Laterza & Figli Spa, Bari-Roma, 2021). Au fost inventariate optici clasice: ÔÇ×republicaÔÇŁ lui Platon, ÔÇ×apocalipsaÔÇŁ dup─â Ioan, ÔÇ×cetatea divin─âÔÇŁ a lui Augustin, ÔÇ×comedia divin─âÔÇŁ a lui Dante, ÔÇ×principeleÔÇŁ lui Machiavelli, ÔÇ×utopiaÔÇŁ lui Thomas Morus, manifestul comunist al lui Marx ╚Öi Engels, reflec╚Ťiile lui Max Weber, Mein Kampf-ul lui Hitler, anticiparea lui Keynes, manifestul lui Altiero Spinelli, etc.

Dar au fost aduse ├«n discu╚Ťie, pe urmele Ultimelor zile ale umanit─â╚Ťii (1915-1922), cunoscuta dram─â a lui Karl Kraus, ╚Öi anticip─ârile ÔÇ×artei noiÔÇŁ. Ca exemplu, filmul Matrix (1999) ne spune c─â ÔÇ×pentru a garanta docilitatea fiin╚Ťelor umane, ├«n con╚Ötiin╚Ťa lor vine recreat─â o realitate fictiv─â, ├«n interiorul c─âreia credem a tr─âi o via╚Ť─â liber─â ╚Öi normal─â, p├ón─â la moartea corpului fizic (de care nu suntem ├«ns─â con╚Ötien╚Ťi)ÔÇŁ (p.324). Din filmul Big Brother (1998), al lui John De Mol, se poate re╚Ťine ÔÇ×invazia ├«n via╚Ťa oamenilor, omniprezent ╚Öi manipulator, a unor for╚Ťe malefice, ├«ntr-o lume transparent─â, dar, paradoxal, opac─âÔÇŁ. Din filmul Black Mirror al lui Charlie Brooker se pot extrage anticip─âri ale viitorului, precum ÔÇ×├«mbin─âri nea╚Öteptate ├«ntre mediatizare, politic─â, tehnologieÔÇŁ, continua ÔÇ×supraveghere reciproc─â prin social mediaÔÇŁ ╚Öi ÔÇ×manipularea memorieiÔÇŁ. Cu rezultanta general─â: ├«n lumea de azi prolifereaz─â ÔÇ×un individ tot mai izolat, la dispozi╚Ťia unei societ─â╚Ťi automatice ╚Öi de neoprit ├«n fondÔÇŁ (p. 337).

Arta ├«╚Öi dovede╚Öte din nou for╚Ťa de p─âtrundere ├«n straturile ad├ónci ale realit─â╚Ťii. Aten╚Ťion─ârile ei sunt inteligente ╚Öi justificate. Sunt, ├«ns─â, ele ╚Öi de ajuns pentru a ie╚Öi de sub primejdii? Nu cumva s-a creat obi╚Önuin╚Ťa cu ele, ├«n timp ce declinul ├«n jur continu─â netulburat?

Fa╚Ť─â de reac╚Ťiile la ceea ce tr─âim, de genul ├«nchiderii ochilor la prezent, fabula╚Ťiei despre ÔÇ×sf├ór╚Öitul istorieiÔÇŁ, proiect─ârii ├«nguste ╚Öi mentalit─â╚Ťilor propagandistice, este nevoie azi de altceva. Spus simplu, abia cu o abordare lucid─â a ├«ntregului faptelor se face fa╚Ť─â noii situa╚Ťii a societ─â╚Ťilor.

Cu o asemenea abordare, Hegel a privit istoria universal─â ca succesiune a ÔÇ×lumilorÔÇŁ. Un istoric ( Eric Hobsbawn , The Age of Extremes, Abacus, London, 1996) a ╚Öi vorbit de ÔÇ×lumileÔÇŁ ce s-au succedat ├«n istoria contemporan─â.

ÔÇ×Civiliza╚Ťiei occidentale clasiceÔÇŁ ÔÇô cu capitalism economic, liberalism politic, dezvoltare ╚Ötiin╚Ťifico-tehnic─â, europocentrism, sistem politic mondial ÔÇô i-a pus cap─ât Primul R─âzboi Mondial. S-a intrat apoi ├«n ÔÇ×lumea domina╚Ťiei viziunilorÔÇŁ. Modernitatea a fost ├«n╚Ťeleas─â ├«n ÔÇ×termenii opozi╚Ťiei binareÔÇŁ ÔÇô dintre un capitalism, ce intra, de altfel, ├«n criza din 1929, ╚Öi un socialism, mai cur├ónd impus de sus, ├«ntr-o ╚Ťar─â ├«napoiat─â ÔÇô care a ╚Öi preg─âtit Al Doilea R─âzboi Mondial. Acestuia i-a urmat ÔÇ×lumea reconstruc╚Ťiei postbeliceÔÇŁ ÔÇô cu ÔÇ×dou─âzeci ╚Öi cinci sau treizeci de ani de extraordinar─â cre╚Ötere economic─â ╚Öi transformare social─â, care a schimbat societatea uman─â probabil mai profund dec├ót orice alt─â perioad─â de scurtime comparabil─âÔÇŁ (p. 6). Aceasta s-a ├«ncheiat cu ÔÇ×o criz─â general─â nu doar ├«n sens economic, ci la fel de general─â ├«n politic─â. Colapsul regimurilor comuniste ├«ntre Istria ╚Öi Vladivostok nu numai c─â a generat o zon─â enorm─â de nesiguran╚Ť─â politic─â, instabilitate, haos ╚Öi r─âzboi civil, dar a ╚Öi distrus sistemul interna╚Ťional care a stabilizat rela╚Ťiile interna╚Ťionale ├«n jur de patruzeci de ani. El a dezv─âluit, de asemenea, caracterul precar al sistemelor politice interne care s-au bazat ├«n esen╚Ť─â pe aceast─â stabilitate. Tensiunile unor economii ├«n turbulen╚Ť─â au subminat sistemele economice ale democra╚Ťiei liberale, parlamentare sau preziden╚Ťiale, care au func╚Ťionat at├ót de bine ├«n ╚Ť─ârile capitaliste dezvoltate de la Al Doilea R─âzboi Mondial ├«ncoaceÔÇŁ (p.10). ├Än jurul anului 1990, s-a intrat ├«n ÔÇ×lumea unipolar─âÔÇŁ. Preocuparea dominant─â a fost g─âsirea de echilibre ├«n─âuntrul societ─â╚Ťilor, prin democra╚Ťie liberal─â, ╚Öi, ├«n rela╚Ťiile interna╚Ťionale, prin acceptarea statu quo-ului. Lumea promitea s─â se organizeze pe baza libert─â╚Ťilor ╚Öi drepturilor fundamentale ale individului ╚Öi cet─â╚Ťeanului ╚Öi ├«n multe locuri autoritarismul a fost dislocat.

Să continuăm în timp delimitarea lumilor istoriei contemporane. Să o aducem la zi.

Din anii nou─âzeci, a intervenit ÔÇ×globalizarea economic─âÔÇŁ. Asociat─â cu neoliberalismul, aceasta a antrenat financializarea economiilor, concentrarea de bog─â╚Ťii enorme ├«n m├óini pu╚Ťine, sl─âbirea multor state, tensiuni interna╚Ťionale. ├Än multe locuri, s-a atins dezvoltare, dar bog─â╚Ťia ╚Öi s─âr─âcia s-au polarizat din nou. Frontierele s-au deschis, dar mul╚Ťi oameni s-au pus ├«n mi╚Öcare dispera╚Ťi, ├«ntr-o nou─â migra╚Ťie a popoarelor. Deslimitarea benefic─â a circula╚Ťiei de bunuri ╚Öi servicii a mers la bra╚Ť cu criza democra╚Ťiei ╚Öi a institu╚Ťiilor publice. Interesul public a fost dizolvat ├«n interese de grup, iar legitimarea democratic─â a sl─âbit.

Dup─â 2010, s-a p─â╚Öit ├«n ceea ce a╚Ö numi ÔÇ×lumea noii multipolarit─â╚ŤiÔÇŁ. Se formeaz─â noi centre economice ╚Öi de raliere ├«n lume, a c─âror competi╚Ťie mi╚Öc─â for╚Ťe pe glob. Nicio problem─â major─â nu se mai poate rezolva f─âr─â conlucrare. Dezvoltarea se dovede╚Öte a fi dependent─â de eforturi interne, iar statul na╚Ťional revine ├«n rol. Democra╚Ťia s-a diversificat din nou, cu efecte variate. Efortul de a p─âstra democra╚Ťia ├«n condi╚Ťii de concentr─âri de putere (economic─â, administrativ─â, mediatic─â) f─âr─â precedent, formarea ÔÇ×industriei culturaleÔÇŁ, a ÔÇ×societ─â╚Ťii mediaticeÔÇŁ ╚Öi obsesia ÔÇ×reset─âriiÔÇŁ pe baza digitaliz─ârii ╚Öi a geneticii, disting, de asemenea, lumea ├«n care ne afl─âm.

Fapt este c─â societ─â╚Ťile au f─âcut progrese ├«n era postbelic─â, cu deosebire dincoace de anii optzeci. Aproape nimeni nu a stat pe loc. Peste tot, oamenii ╚Öi-au pus ├«n valoare libert─â╚Ťile, at├ótea c├óte erau. De aceea, cli╚Öeele ÔÇ×├«napoiatÔÇŁ, ÔÇ×premodernÔÇŁ, ÔÇ×r─âs─âriteanÔÇŁ, ÔÇ×asiaticÔÇŁ etc., nu se mai acoper─â. Suntem ├«ntr-o lume ├«n care entit─â╚Ťile na╚Ťionale ╚Öi politice au organiz─âri diverse ╚Öi afl─â ├«nc─â greu un modus vivendi, de care este, de altfel, stringent─â nevoie.

De lucrat este acum pretutindeni. La drept vorbind, nu este de jubilat c├ónd se acuz─â tocmai ├«n Fran╚Ťa ÔÇ×epuizarea democra╚ŤieiÔÇŁ (Chalvidan), ├«n Italia ÔÇ×erodarea democra╚ŤieiÔÇŁ (Romano), ├«n Anglia ÔÇ×trecerea la postdemocra╚ŤieÔÇŁ (Crouch), ├«n Polonia ÔÇ×crepusculul democra╚ŤieiÔÇŁ (Apelbaum), ├«n SUA ╚Öi Germania ÔÇ×sf├ór╚Öitul democra╚ŤieiÔÇŁ (Mounk, Hoffstetter). ╚Ü─ârile r─âm├ón diferite sub aspectul ├«ntruchip─ârii democra╚Ťiei, dar nimeni nu poate sta cu bra╚Ťele ├«ncruci╚Öate.

La noi, a r─âmas din deceniile socialismului oriental cugetarea ÔÇ×adaptat─âÔÇŁ, comod─â, pe care Adrian Marino o stigmatiza pe drept, ├«nc├ót se poate jubila ╚Öi mai pu╚Ťin. Realitatea s-a umplut iar─â╚Öi de propagandi╚Öti, de╚Öi ÔÇ×regimul prostocraticÔÇŁ ╚Öi ÔÇ×democra╚Ťia cu v─âtafÔÇŁ ├«mpiedic─â vizibil dezvoltarea ╚Ť─ârii ╚Öi produc drame. Iar diagnoze, precum cea a lui Constantin Br├óncu╚Öi (maladia ÔÇ×cameloteiÔÇŁ), Virgil B─ârbat (ÔÇ×oportunismul bizantinÔÇŁ), Liviu Rebreanu (incapacitatea deciden╚Ťilor), Hugh Seton Watson (demisia civic─â a v├órfurilor), Tudor Arghezi (ÔÇ×lipsa de caracterÔÇŁ la cei care decid), D. R. Popescu (b─âltirea ├«n mediocritatea ÔÇ×p├ór╚Ť─âg─ârieiÔÇŁ) sunt, din nefericire, tot mai actuale. Mai nou, precum ├«n anii treizeci, se ╚Öi ├«ntocmesc liste de c─âtre hitlerei ren─âscu╚Ťi pentru a ├«mpiedica indispensabile schimb─âri. In╚Öi refuza╚Ťi de valoare ╚Öi f─âr─â merite, dar pu╚Öi ├«n mi╚Öcare de partide ╚Öi regimuri ce nu se pot legitima prin realiz─âri ╚Öi vot, caut─â vizibil s─â deturneze cet─â╚Ťenii de la a-╚Öi spune cuv├óntul.

Nu exist─â societate civilizat─â f─âr─â libert─â╚Ťile fundamentale ╚Öi drepturile omului. Nimeni nu are dreptul s─â ├«mpiedice vocea unei persoane, cu deosebire a unui concet─â╚Ťean, oricare ar fi el. De la acest reper este de plecat ├«n orice situa╚Ťie.

S-a dovedit ├«ns─â ╚Öi c─â libera ini╚Ťiativ─â demanteleaz─â autoritarismul, dar nu poate, singur─â, construi democra╚Ťie. Azi, din capul locului, democra╚Ťia se ap─âr─â ╚Öi promoveaz─â doar l─âmurindu-ne asupra societ─â╚Ťilor existente ╚Öi, fire╚Öte, revenind la interesul public ├«n decizii. Pentru ca apoi s─â se treac─â, se ├«n╚Ťelege, la alte schimb─âri. ├Än ce societ─â╚Ťi tr─âim de fapt? Cine, printre for╚Ťele disponibile, asigur─â revenirea la interesul public?

 http://www.andreimarga.eu 

Citeste continuarea pe www.cotidianul.ro

Total
0
Shares
Adauga un comentariu

Stirea precedenta

Valentin Naumescu: Să ne punem centurile! Începe etapa decisivă a războiului!

Urmatoarea stire

Via╚Ťa actri╚Ťei Angela Bassett: de la copil─âria petrecut─â ├«n grija unui asistent maternal, pres─ârat─â cu traume rasiale, p├ón─â la absolvent─â de Yale ╚Öi prima femeie afro-american─â ce a c├ó╚Ötigat Globul de Aur

Stiri pe aceeasi tema