Regizorul Mircea Daneliuc a încălcat toate tabuurile
moralității comuniste în filmul „Glissando“, produs în anul 1984. Din acest
motiv, pelicula a fost interzisă mai bine de doi ani.
Aparent, „Glissando“ este ecranizarea unei nuvele fantastice
de Cezar Petrescu, „Omul din vis”, din volumul „Omul din vis, Trei povestiri cu
morți“ publicat în 1925. Sursa literară a fost însă un simplu pretext pentru
Daneliuc care a ales să se îndepărteze semnificativ de textul originar, așa că
rezultatul este un film profund original, reflectând viziunea artistică a
cineastului, scrie Bogdan Jitea, expert IICCMER.
În rolurile principale au jucat actorii Ștefan Iordache,
Tora Vasilescu și Ioan Fiscuteanu.
„Glissando“ este unul dintre cele mai tulburătoare filme
produse de cinematografia românească de dinainte de 1989. Ion Theodorescu e un
tânăr educat dar care și-a pierdut toată averea la cărți, trăindu–și viața
între cazinouri și aventuri pasagere. Pradă unei depresii epuizante și unor
halucinații care fac ca limitele dintre lumea reală și cea a fantasmelor să
devină din ce în ce mai tulbure, tânărul devine obsedat de un portret în care
găsește o surprinzătoare asemănare cu mama sa.
Filmul încalcă tabuurile moralității comuniste: în peliculă
apar scene de lesbianism, nuditate, travesti, personaje care prizează cocaină.
Însă ceea ce a alarmat cel mai tare a fost glisarea subtilă pe care a făcut-o
Daneliuc de la dictatura fascistă, la cea pe care contemporanii săi o resimțeau
pe propria piele. Toate aceste elemente inedite în cinematografia ceaușistă au
făcut ca filmul să fie blocat mai bine de doi ani de la finalizarea producției.
„Glissando“ este structurat pe două planuri. Primul se
constituie într un portret critic al moravurilor burghezo moșierești
interbelice, pornind de la descompunerea morală a protagonistului Ion
Theodorescu (Ștefan Iordache), un pătimaș jucător de cărți.
Al doilea plan, dominat de sentimentul claustrării și de
nebunia generalizată, reprezintă o adevărată parabolă a totalitarismului.
Încăpățânarea cineastului de a nu-și mutila artistic filmul
în sensul dorit de regim a făcut ca „Glissando“ să treacă fără zecile de
modificări trasate abuziv de către culturnicii regimului. La acea vreme,
Daneliuc și-a depus carnetul de partid și a amenințat cu greva foamei.
Un singur compromis a fost făcut de autorul filmului: acela
ca replica „Jidanule!” să fie schimbată cu „Antihristule!”.
Într-un final, Glissando a avut premiera de gală la cinema
„Patria” din Capitală la data de 24 septembrie 1984.
