Afacerea căminelor din Voluntari și scandalul pe care l-a declanșat au fost semnalul care a dus la descoperirea unei realități crude. Adică începutul unei întîlniri cu o realitate cutremurătoare, pe care n-o mai putem ascunde sub preș. Cazurile sunt din ce în ce mai multe, iar politicienii și jurnaliștii se întrec în declarații și detalii despre viața chinuitoare a vîrstnicilor încartiruiți și a copiilor cu dizabilități.
Îndreptarea situației este departe. Pe zi ce trece, apar dovezi cutremurătoare despre condițiile similare ale celor neajutorați din căminele risipite prin totă țara. Târgu Mureș este ultimul exemplu revoltător. Tratamentul neomenesc al celor ajunși în starea de neputință se regăsește și în mai multe azile publice și în private. Sunt prea multe cazuri semnalate de controale și încheiate cu închiderea, cu sancțiuni și amenzi ca să ne mai amăgim că a fost o întîmplare, un accident, o aberație a unui administrator nepăsător sau hapsîn.
Nu mai putem invoca un scenariu menit a compromite o persoană sau a strica o afacere. Este vorba de mult mai mult, de răul ajuns la rădăcina lucurilor, de lipsa de omenie și de cruzime. Gestionarea situaței celor neajutorați a devenit o îndeletncire profitabilă peste poate. Valorificarea bunurilor acestora, la fel. Afacerea s-a derulat în preajma autorităților sau a unor persoane influente din administrație și din politică. Toate instituțiile statului desemnate să controleze sau să coordoneze felul în care oamenii trăiesc în interiorul acestora și cum se desfășoră activitatea diurnă au capotat lamentabil.
În multe locuri, funcționarii însărcinați au devenit părtași. Au transformat căminele și exploatarea vîrstnicilor în surse suplimentare de venituri. Chiar dacă situația nu a atins peste tot aceleași cote de dezumanizare, suntem obligați să privim starea ieșită la iveală ca pe un fenomen la nivel național. Declarațiile mulțumitoare ale unor aparținători nu ne scutesc nici de răspundere și nici de îngrijorare.
