„Nu ştiţi cu cine vorbiţi“, le-a zis șoferul cu X5 celor doi agenți de Poliție Rurală care l-au tras pe dreapta. Fața lui plină, prinsă în rama unui barbișon plantat pe gușă, ar fi trebuit să fie de ajuns. Dar n-a fost. Nici măcar făptura voluminoasă și aerul de lider islamist care și-a pierdut turbanul n-au fost. Și atunci, procurorul Horodniceanu a continuat: „Nu văd cum aţi putea avea tupeul ăsta cu un procuror care a condus structura de Crimă Organizată a ţării ăsteia“. Dar agenții sătești, deprinși mai mult cu furtul oilor, i-au cerut actele. A fost momentul în care procurorul Horodniceanu, cu o vechime de 25 de ani în procuratură, a inițiat fapta de șantaj la botul calului, un truc mărunt și mizerabil, pentru care găinarii iau automat cîteva luni de pușcărie: „Eu oricum mă duc mâine să mă văd cu Gîtlan“.
Gîtlan e șeful IPJ Iași, iar Horodniceanu e vicepreședinte al Consiliului Superior al Magistraturii, instituție care are rolul de garant al independenței (și corectitudinii) Justiției. Pînă de curînd, procurorul Horodniceanu a condus DIICOT, instituția care se ocupă de crima organizată și de terorism, adică de mafii, de clanuri, de criminali, de trafic de persoane, de droguri și de arme, de rețele de violență și de atentate. DIICOT e făcut să apere lumea de răul agresiv pe care crima cu metodă și sistem îl pune la cale împotriva societății. Ce poate fi mai dîrz, mai corect, mai responsabil și mai respectat decît un procuror DIICOT?
Poate doar un procuror DNA. Să ascultăm, atunci, și cîteva replici ale procurorului DNA Laura Codruța Kövesi, cum ar fi, de pildă: „Mă îngrijorează de ce nu-i înhățăm“. Sau: „…ştiţi ce-mi doresc: să decapaţi instituţional în dosarul ăla cu casele şi să ajungem la domnul premier“. Nu sînt replici de pe stradă, sînt de la serviciu, dar izvorăsc din aceeași dorință de a încăleca lumea ca replicile lui Horodniceanu.
Cînd vorbesc procurorii Negulescu și Onea, din grupul de elită de la Ploiești, se înverzesc de invidie interlopii. Cînd vorbește judecătoarea cu profil de procuror Livia Stanciu despre parteneriatul Înaltei Curți cu DNA, Constituția suferă de migrene și vărsături. Procurorii vorbesc de multe ori ca și cum legile sînt făcute doar pentru ceilalți, iar morala e o marfă de contrabandă, care se confiscă pe loc.
Între Justiție și cei care o slujesc e o prăpastie umană. Sfînta dreptate e, de fapt, tăvălită prin capricii și umori, e dată de-a berbeleacul de sfînta prostie, e curbată după toanele și aerele unor inși de rînd, ajunși la meseria de magistrat din întîmplare. Procurorii, ca și judecătorii, sînt plantați în poziții de putere la fel cum sînt politicienii: pe socoteli, pe servilism și pe vulnerabilități. De aceea, ei sînt, de obicei, inși mediocri, dominați de banalitate și de ambiții jalnice, gata să-și…
