Cum să treci peste o despărţire: sfaturi de la 12 adolescenţi

Cum să treci peste o despărţire? Fie că aţi fost împreună două luni sau cinci ani, orice despărţire este o oportunitate de a creşte şi a învăţa mai multe despre tine şi ce te face fericit. Cu toţii trebuie să acceptăm efemeritatea vieții si a momentelor ce o compun. Trebuie să îmbrăţişaţi amintirile frumoase pe care le-aţi avut împreună, dar în acelaşi timp să lăsaţi loc celor noi ce vor urma. 

Nu contează atât de mult motivele şi a cui vină a fost, pe cât de important este modul în care reuşim să traversăm acest obstacol care uneori pare imposibil de trăit. 

Poate că cel mai mult suferă chiar adolescenţii, chiar dacă sunt tineri şi au o întregă viaţă în faţă, pentru ei o relaţie este o experienţă nouă şi frumoasă. În schimb, o posibilă despărțire ar putea însemna foarte mult. De aceea, am invitat mai mulți adolescenţi să ne spună cum au reuşit să înfrunte despărţirile prin care au trecut şi implicit să ne ofere un sfat.  

Cum să treci peste o despărţire: ce sfaturi ne dau adolescenții 

Te distanţezi 

„Încerc să mă îndepărtez cu gândul de eveniment şi mă ţin ocupat cu jocuri video.” (Petru)

„Ignori toate calităţile omului şi te concentrezi doar pe defecte.” (Alina)

Te împaci cu ideea 

„Îți ocupi timpul şi îți asumi lecția de viață.” (Raluca)

„E mai greu la început să treci peste, dar dacă reuşeşti să te împaci cu ideea că nu a mers şi asta e poţi merge mai departe uşor (aici depinde şi de felul fiecăruia). Dar cel mai bine pentru amândoi este să găsească o soluţie la acea problemă care a adus despărţirea şi dacă nu merge nici aşa asta e, îi urezi noroc mai departe şi fiecare îşi vede de drumul lui.” (Alexandru)

Cum să treci peste o despărţire: sfaturi de la 12 adolescenţi
O iei ca pe o lecţie 

„Oribil iniţial. Ulterior constructiv. O cicatrice poate deveni o experienţă, o lecție, o înţelegere mai profundă asupra realității şi ulterior un punct de reper in relocarea sentimentelor şi a sinelui ideal în raport cu partenerul romantic ideal.” (Denis)

 „La început (primele zile/săptămâni după despărţire) cred că trebuie să te împaci cu ideea despărţirii, să realizezi că tot ce a fost s-a terminat şi poate ar ajuta să apelezi la câţiva prieteni pentru sprijin moral. După ce eşti împăcat cu ideea, cred că e important să încerci să nu te mai gândeşti la persoana respectivă şi să te menţii ocupat (ca să nu-ţi fugă mintea). Dacă reuşeşti să faci chestia asta o perioada, cred că încet, încet o să te gândeşti din ce în ce mai puţin la persoana cu care erai în relaţie şi aşa poţi să treci uşor, uşor peste. Un lucru important, după părerea mea, e să înveţi ceva din greşelile pe care poate le-ai făcut (dacă le-ai făcut) şi să încerci să nu le mai faci.” (Cristi)

Accepți suferinţa şi să îţi ocupi timpul cu alte activităţi 

 „Îţi spun din experienţă că o despărţire nu e ceva uşor, indiferent de circumstanţele ei. Este cu atât mai rău cu cât aţi fost mai mult împreună şi inevitabil după aceasta or să revină amintirile atât bune, cât şi cele neplăcute . Este important să ne asumăm vina, dacă noi am greşit şi să nu aruncăm cu ură în celălalt. Deşi o să ne tot gândim la acele momente, e bine să le păstram ca o amintire frumoasă, chiar dacă s-ar putea să continuăm să ne învinovăţim. Cel mai bine după ce ne-am descărcat, am plâns, am ţipat, orice a fost nevoie, este ok să ne apucăm de un hobby sau să îl fructificăm pe unul deja existent (să citim, pictam, mergem la sală/alergat, să ne apucam de ceva nou cum ar fi compusul de muzica ), în principiu orice poate canaliza tristeţea spre ceva productiv.” (Alex)

„Personal am trecut printr-o traumă. Am dezvoltat un atașament față de un bărbat și când aveam nevoie psihic și fizic de el, acesta s-a decis să se super distanțeze. Toate astea au dus la o perioadă lungă de timp, de suferință, de depresie mai pe scurt, însă am învățat că nu e okay să forțezi și să implori pe nimeni să rămână în viața ta, dacă ei nu vor. Cel mai bun sfat este să îți continui viața, să te preocupe doar viitorul tău: școala, facultatea, jobul, hobby-uri, orice te face fericită/fericit și să îți dai timp, să ai răbdare cu tine. Și să nu uiți niciodată că tu ești cel mai important om din viața ta atât, totul e trecător, până și corpul, însă sufletul/conștiința ta mereu va dăinui. Fiți sănătoși, dragilor.” (Andreea)

„Sală, self-improvement-uri, pentru că într-o relație uneori oamenii devin prea confortabili şi delăsători.” (Tudor)

„În primul rând, ar trebui să încerci să înțelegi de ce s-a întâmplat despărțirea, deși uneori putem să nu avem toate răspunsurile, așa că trebuie să acceptăm că s-a întâmplat. După, să te întorci la pasiunile tale, la ce te face fericit, chiar să încerci și să găsești unele noi și să lași amintirile frumoase în spate cu persona respectivă, pentru că din orice relație, oricât de nașpa ar fi fost, tot rămâi cu ceva bun. Să îți formezi amintiri noi cu altcineva, fie un nou partener, fie alți prieteni.” (Daniel)

Cum să treci peste o despărţire
Adolescenții și despărțirile
Îmbrățișezi suferința, o accepți sufocant până te saturi 

„Despărțirile sunt grele, de orice natură ar fi. Sunt un moment de suferință, iar primul pas către a trece într-un mod sănătos printr-o astfel de perioadă este să conștientizezi și să accepți pe deplin că suferi, că nu ești ok.  

Fugind de suferință și găsind distrageri doar adaugă la durerea pe care deja o porți în suflet. Încercând să nu mai suferi te va aduce într-un punct în care suferi și mai tare, e un paradox. Este ceva firesc de care nu poți fugi, oricât ai încerca să fugi, durerea ori stagnează, ori se înrăutăţeşte.  

Dar mereu te va aștepta: undeva în colțul minții, unde știi că trebuie s-o confrunți direct; sau în adâncul sufletului. Este ca educatoarea care privește cu înduioșare copilul ce plânge la mama sa să nu îl lase acolo, înainte de a păși pragul grădiniței. Poate tu nu știi sau nu accepți că trebuie să suferi, dar durerea te cheamă la ea. 

Nu există un mod prestabilit și unic de a trece prin acest proces, nici unul corect pentru toată lumea. Vindecarea ia atâtea forme câte experiențe umane există, adică prea multe ca să numărăm și să cuprindem cu mintea. Adică, ce mă ajută pe mine poate nu te ajută pe tine și invers. De asemenea, nu există un mod corect sau greșit de a depăși un astfel de impas, ci doar o gestionare proastă a emoțiilor care vin odată cu o despărțirea. Sau ignorarea lor completă, înstrăinarea de ele.  

Nu sunt în măsură să dictez desfăşurarea acestei experiențe pentru nimeni, dar cred că ce trebuie toată lumea să facă este să sufere, să îmbrățișeze suferința, s-o accepte sufocant până se satură ea de persoana ta, până se consumă. Nu poate ține la nesfârșit, mai ales dacă nu aducem noi un adaos semnficativ suferinței, complicându-ne. Nu există cale ușoară, ci doar un mod firesc de a trăi. 

În rest, fiecare e liber să dea frâu sentimentelor și să le consume așa cum simte. Iar dacă nu știi, înveţi din mers, descoperind ce te ajută să te simți mai bine. Manifestările prin artă ajută: muzica, pictatul, scrisul, desenatul. Poți descoperi, de asemenea, ceea ce in engleză se numește comfort movie/series, mai ales dacă personajele trec prin experiențe similare. La fel și cu cărțile. Ajută și să ai persoane dragi alături, care să contribuie în mod pozitiv la sănătatea ta mentală: fie prin faptul că îți asigură un safe space pentru a-ţi exterioriza, înțelege și accepta sentimentele, fie că te ajută prin diverse activități benefice pe care să le faceți împreună (voluntariat, plimbări in aer liber, picnicuri etc).  

Aș sugera și terapia, întrucât terapeutul este un om avizat, care oferă și alte perspective și dă sfaturi în cunoștință de cauză. Nu este nicio ruşine în a accesa terapia, ba chiar e foarte cool. Însă, din păcate, știu că nu este accesibilă tuturor, așa că un bun început ar fi să urmărești pe rețelele sociale creatori de conținut care activează în această nișă și să citești cărți care abordează astfel de subiecte.  

În final, țin să asigur pe toată lumea și implicit pe mine că există viață și după acea persoană. Și că orice ați simți, este valid, iar fiecare are ritmul său și propria călătorie. Exista timp pentru absolut tot, nu disperați, căci este ceva frumos și în a suferi și în a fi om.” (Daria)

Cum să treci peste o despărţire
Sfaturi de la adolescenți despre cum treci peste o despărțire
Trăieşte fiecare emoţie, pentru că dacă le strângi în tine, la un moment dat, paharul ăla dă pe afară şi întri într-o stare din care simţi că nu o să fi capabil să mai evadezi” 

 „Pot spune că este cel mai greu lucru pe care l-am făcut in viaţa mea. Fiecare persoană trece diferit peste o despărţire. Nu există o cale corectă şi una greșită, fiecare face exact ce simte. 

În opt luni pot spune că am învăţat câte ceva, dar încă mai am un drum lung ca să fiu bine sută la sută. Am învăţat că până la urmă, trebuie să treci prin fiecare stare pe care o simţi: când eşti fericit, bucură-te, când eşti trist, descarcă-te… plângi până nu mai poţi, scrie într-un jurnal, bate o pernă… fă exact ce crezi că o să te ajute in momentul respectiv. Trăieşte fiecare emoţie, pentru că dacă le strângi în tine, la un moment dat, paharul ăla dă pe afară şi întri într-o stare din care simţi că nu o să fi capabil să mai evadezi. 
Încă am momente în care simt că-mi pică cerul în cap şi plâng şi-mi apar imagini în cap cu ce am avut cândva şi mă simt că şi când ieri a fost ultima dată când l-am văzut şi am stat împreună, dar au trecut 8 luni…e greu să uiţi doi ani în care tot ce faceai includea persoana pe care ai pierdut-o, e greu să nu te gândeşti la cum te simţeai, la cum zâmbeai, cum îţi zâmbea, cât de fericit erai cândva… e greu să nu plâng acum când scriu asta… e greu să pierzi tot ce iubeai, ceea ce la un moment dat în viaţă numeai acasa… nu mi-ar ajunge o carte să spun cum mă simt. 

Vreau să fiu bine, să trec peste, aşa cum şi el a făcut-o, dar când ai iubit din tot sufletul, din toată inima şi fiinţa ta… durează foarte mult timp să se vindece acea rană. Am avut momente în care credeam că sunt bine şi fericită, dar apoi viaţa îmi dădea câte o palmă şi-mi dădeam seama că nu sunt ok şi că încă mă doare amintirea lui. De abia acum am început să cresc şi să mă dezvolt şi să încerc să fiu bine. Sper să ajung să fiu din nou aşa fericită cum eram cândva. O prietena mi-a spus că „în fiecare parte bună există şi o parte rea şi în fiecare parte rea există o parte bună, totul depinde doar de noi, de cum vrem să privim lucrurile şi de tăria pe care o avem… trebuie doar să vrei”. Sincer nu ştiu ce aş putea să spun mai mult de atât… nu vreau să deschid o rană care de abia a început să se vindece puțin. Aici o să las ceva din ce am gândit într-unul din momentele în care eram foarte pierdută… 

În ultima lună nu m-am gândit decât la el…când se va sfârși această durere?, pentru că știu un lucru sigur, nu voi înceta niciodată să-l iubesc, el a fost eu și am trăit prin el, el a fost ceea ce obișnuia să-mi țină capul deasupra apei atunci când tot iadul se dezlănțuia…cum ar trebui să mă refac?” (Sara)

Cum să treci peste o despărţire: ce spun experții

Vă invităm să urmăriți conferința How to fix a broken heart a lui Guy Winch:

Mulţumesc mult tuturor prietenilor şi persoanelor ce şi-au rupt din timp pentru a mă ajuta cu acest articol. Sfatul meu pentru toţi ce trec peste o despărţire, adolescentă fiind şi eu, este să îţi aloci cât mai mult timp posibil şi să nu pui un termen limită la durere. Lasă sentimentele să treacă prin tine şi umple-ţi mintea de vise şi speranţe, viaţa este un tumult de momente ce merită trăite pe deplin. 

Citeste continuarea pe life.ro

Total
0
Shares
Adauga un comentariu

Stirea precedenta

Mesaje La mulți ani pentru mătușa

Urmatoarea stire

Un consilier al lui Iohannis, favorit pentru Ministerul Educației

Stiri pe aceeasi tema