Creșterea accelerată a prețurilor gazelor naturale și energiei electrice începând cu al doilea semestru al anului 2021, cu impact semnificativ asupra inflației, a condus la o serie de măsuri de intervenție și sprijin al consumatorilor în rândul statelor membre ale Uniunii Europene.
La nivelul României, măsurile de intervenția au debutat cu Ordonanța de Urgență (OUG) nr. 118/2021 privind stabilirea unei scheme de compensare pentru consumul de energie electrică și gaze naturale pentru sezonul rece 2021 – 2022, legea de aprobare a acesteia, OUG nr. 27/2022, OUG nr. 106/2022 și nu în ultimul rând OUG nr. 119/2022. Pe de altă parte România are deja implementat de mulți ani un sistem de impozitare specifică pentru sectorul de petrol și gaze (ex. impozite suplimentare, redevențe petroliere), care face ca profiturile din acest sector sa fie supuse unei cote efective de impozitare mai mare decât cota de impozit pe profit de 16%, se arată într-un studiu PwC.
Regimul fiscal din România
Atât în România, cât și în alte state din Europa întâlnim redevențe, impozite, taxe sau contribuții suplimentare aplicate industriei petrolului și gazelor naturale coroborate cu regulile generale de impozitare specifice fiecărui stat. Prin urmare, mediul fiscal aplicabil societăților din România care operează în industria petrolului și gazelor naturale se constituie din:
1. sistemul general de impozitare, precum impozitul pe profit, impozit pe venit, TVA, accize, vamă, impozite și taxe locale și
2. sistemul de impozitare specific sectorului (adică petrol și gaze naturale), precum:
• redevențele petroliere datorate pentru producția de țiței și gaze naturale;
• impozitele pe veniturile suplimentare din vânzarea gazelor naturale onshore, offshore si onshore de adâncime;
• impozitul suplimentar aplicabil producției de țiței;
• contribuțiile datorate pentru producția de energie electrică în centralele deținute de titularii de acorduri petroliere;
• contribuțiile datorate de titularii de acorduri petroliere pentru activitatea de trading gaze naturale și energie electrică;
• reducerea de 0,25 lei/litru suportată de companiile din sector pentru vânzările de benzină și motorină;
• alte contribuții specifice aferente sectorului.
Regimul fiscal specific sectorului de petrol și gaze naturale din România
În continuare este prezentat în linii mari sistemul de impozitare specific sectorului de petrol și gaze naturale, alcătuit în prezent din următoarele reglementări legislative în vigoare:
1. Redevența petrolieră (Legea nr. 238/2004)
• Legea prevede ca titularii acordurilor petroliere să plătească către bugetul de stat o redevenţă petrolieră;
• Cotele de redevențe aplicabile în prezent sunt cuprinse între 3,5% și 13% pentru gazele naturale și între 3,5% și 13,5% pentru țiței în funcție de cantitatea de producție brută extrasă pe trimestru;
• Redevențele petroliere se calculează pe baza prețurilor de referință stabilite de autoritățile competente și au o scadență la data de 25 a primei luni a trimestrului următor;
• Prețul de referință al gazelor naturale utilizat pentru calculul redevențelor este determinat pe baza prețului Day Ahead al hub-ului CEGH din Austria, în conformitate cu Ordinul ANRM nr. 32/2018, care a înregistrat valori semnificativ mai mari decât prețurile medii realizate de producătorii de gaze naturale din România.
2. Impozitul asupra veniturilor suplimentare din vânzarea de gaze naturale din producția onshore (Ordonanța Guvernului nr. 7/2013)
• Impozitul se calculează prin aplicarea unei cote de 60% pentru veniturile cuprinse între 45,71 lei/MWh, ajustat cu rata IPC și 85 lei/MWh, respectiv 80% pentru veniturile care depășesc 85 lei/MWh.
• Din baza de calcul a impozitului se scad redevențele datorate pentru veniturile suplimentare precum și investițiile în sectorul upstream de maximum 30% din veniturile suplimentare, la care se aplică cotele de impozitare de 60%, respectiv 80%.
• Impozitul asupra veniturilor suplimentare reprezintă cheltuială deductibilă la stabilirea profitului impozabil.
3. Impozitul asupra veniturilor suplimentare din vânzarea de gaze naturale din producția offshore și/sau onshore de adâncime (Legea nr. 256/2018 republicată cu modificările Legii nr. 157/2022 – ‘’Legea Offshore’’).
Așa numita Lege Offshore a fost modificată în luna mai 2022 cu scopul de a asigura predictibilitate, stabilitate și de a debloca
investițiile din Marea Neagră.
• Cadrul legislativ prevede obligativitatea entităților deținătoare de acorduri petroliere offshore, onshore de adâncime și referitoare la aceste perimetre, inclusiv filialele acestora la calcularea, declararea şi plata impozitului asupra veniturilor suplimentare;
• Venitul suplimentar se determină ca diferenţa dintre (1) preţul mediu ponderat al gazelor naturale vândute din producţia internă proprie offshore și/sau onshore de adâncime din care se deduc costurile de transport, distribuţie, înmagazinare şi alte costuri logistice suportate de titularul acordului petrolier și (2) preţul de bază minim al intervalului de calcul corespunzător grilei de preţuri pornind de la 85 lei/MWh, înmulţită cu volumul de gaze vândute din producţia internă proprie offshore și/sau onshore de adâncime. Cotele procentuale aplicate asupra veniturilor suplimentare pentru determinarea impozitului sunt cuprinse între
15% și 70% în funcție de prețul practicat. Începând cu 1 ianuarie 2019, pragurile de preț folosite pentru calculul impozitului sunt
ajustate în fiecare an, utilizând indicele anual al prețurilor de consum;
• Impozitul asupra veniturilor suplimentare va reprezenta cheltuială deductibilă la stabilirea rezultatului fiscal pentru impozitul pe profit. De asemenea, plătitorul de impozit își poate deduce investiția din segmentul upstream în limita a 40% din totalul impozitului pe veniturile suplimentare;
• Regimul redevențelor și regimul fiscal aplicabil activităților de explorare, dezvoltare, exploatare și abandonare nu se vor modifica
pe durata aplicării acordurilor petroliere, dacă au fost introduse în acordurile petroliere.
4. Impozitul aplicabil producției de țiței (Ordonanța Guvernului nr. 6/2013)
• Acest impozit se calculează prin aplicarea unei cote de 0,5% din veniturile din valorificarea producției de țiței, inclusiv în situația în care titularii de acorduri petroliere procesează țițeiul în propria rafinărie.
5. Plafonarea prețurilor gazelor naturale pentru vânzările de gaze naturale realizate de titularii de acorduri petroliere și contribuția la Fondul de Tranziție Energetică (OUG nr. 27/2022 modificată prin OUG nr. 119/2022)
• Producătorii de gaze naturale sunt obligați să pună la dispoziție, pentru furnizorii clienților casnici și cei ai producătorilor de energie termică, cantitățile de gaze naturale din producția proprie, calculate conform Anexei 5 din OUG nr. 27/2022, la un preț de 150 lei/MWh. Pentru producția de energie electrică în centralele proprii pe gaze naturale, este stabilit un preț de transfer intern (i.e. în cadrul aceleiași entități juridice) de maxim 100 lei/MWh;
• Contribuția la Fondul de Tranziție Energetică pentru producția de energie electrică, aplicabilă inclusiv titularilor de acorduri petroliere care dețin centrale de producție energie electrică prin arderea gazelor naturale, care are o cotă de 100% la veniturile din vânzarea energiei electrice care depășesc 450 lei/MWh și costul certificatele de CO2. În perioada 01.04.2022 – 31.08.2022 a fost aplicabilă o contribuție similară în cotă de 80% pentru producția de energie electrică din centralele pe bază de gaze naturale;
• Contribuția la Fondul de Tranziție Energetică pentru activitatea de trading de energie electrică și gaze naturale, calculată ca diferență dintre prețul mediu lunar de vânzare și prețul mediu lunar de achiziție, impune o cotă de doar 2% pentru pentru acoperirea restului de cheltuieli ale operatorilor și eventual realizarea și a unei marje de profit (Anexa 6.1 din OUG 27/2022 modificată prin OUG 119/2022 începând cu 01.09.2022).
6. Contribuția pentru reducerea prețurilor la benzină și motorină (OUG nr. 106/2022)
• Companiile din sector suportă 0,25 lei/litru din reducerea totală de 0,5 lei/litru acordată pentru vânzările de benzină
și motorină către clienții finali începând cu 1 iulie 2022 conform OUG nr. 106/2022.
7. Contribuția datorată de titularii de licențe (OUG nr. 114/2018 modificată de OUG nr. 1/2020)
• Începând cu luna ianuarie 2020, nivelul contribuţiilor titularilor de licenţe în domeniul energiei electrice şi al gazelor naturale se stabileşte anual prin ordin al preşedintelui ANRE (adică Ordinul nr. 143/2021 în vigoare pentru anul 2022).
De ce au crescut prețurile
Prețurile energiei electrice au început să crească pe baza unui cumul de factori, cel mai important dintre aceștia fiind prețul ridicat al gazelor naturale care sunt utilizate în procesul de producție al energiei electrice.
Centralele electrice alimentate cu gaze naturale sunt necesare pentru a satisface cererea de energie electrică atunci când cererea este cea mai ridicată din timpul zilei sau atunci când volumele de energie electrică produsă din alte tehnologii, precum energia nucleară, energia hidroelectrică sau energia din sursele regenerabile nu sunt suficiente pentru a acoperi cererea.
Mai mult, agresiunea militară a Rusiei împotriva Ucrainei, parte contractantă la Comunitatea Energetică Europeană, care a început în februarie 2022, a condus la o scădere semnificativă a aprovizionării cu privirea naturală la nivelul UE. De asemenea, războiul din Ucraina a creat incertitudine cu privire la aprovizionarea cu alte produse de bază, cum ar fi cărbunele superioare și țițeiul, utilizate de instalații de producere a energiei electrice, conducând astfel la creșterea suplimentară a substanțelor și implicit a volatilității prețului energiei electrice.
În acest context, Comisia Europeană a decis că este nevoie de un răspuns coordonat la statele membre ale Uniunii Europene și o propunere publicată de Regulamentul de intervenție de urgență în privința prețurilor energiei pe data de 14 septembrie 2022. Conform Comisiei, măsurile naționale necoordonate ar putea afectează funcționarea pieței interne a energiei, punând în securitatea aprovizionării și conducând la creșterea suplimentară a prețurilor statelor membre cele mai afectate de criză.
După o serie de dezbateri și unele modificări, pe date de 6 octombrie 2022 Regulamentul a fost publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Regulamentul (UE) 2022/1854 al Consiliului.
