Introducere
• Partea 1-a. Perspectivele populației județelor • Ipoteze • Rezultate
• Partea a 2-a. Perspectivele populației țării • Ipoteze • Rezultate • Câteva reflecții finale
•Referințe • Notă • Addendum
Introducere
Problemele reorganizării administrativ-teritoriale a țării au căpătat în ultimele săptămâni o atenție particulară, opinii, dezbateri, critici, observații fiind lansate în spațiul public. Publicarea rezultatelor provizorii ale Recensământului 2021 asupra numărului populației rezidente pe localități și masiva depopulare a localităților față de recensământul anterior au stimulat dezbaterea. Gravitatea situației s-a accentuat prin pierderea unei populații rezidente de peste 4 milioane locuitori după anul 1989 iar perspectivele sunt dramatice.
În contextul depopulării masive a județelor dar și în cel al evoluțiilor economice diferențiate teritorial actualul decupaj teritorial la nivel de județe a devenit de multă vreme frână în dezvoltarea țării. De fapt, acest decupaj a fost o frână în dezvoltarea țării în întregul context al schimbărilor politice, economice și sociale de după anul 1989 dar clasa politică nu a manifestat un interes major pentru o redesenare administrativ-teritorială într-un număr de unități (regiuni, provincii, noi județe) mult mai mic decât cel al județelor. Rațiuni politice și economice s-au opus. În capitalele județelor se află nomenclaturi bine construite și consolidate în timp în cele trei decenii, transpartinice, urmărind câștig electoral, poziții și funcții, risipă în banul public, nepotism. Ne putem întreba dacă nu cumva existența județelor și interesele înguste ale baronilor județeni și trimișilor lor în structurile de guvernare sunt și ele responsabile de starea jalnică a infrastructurilor rutiere, feroviare, fluviale și a dotărilor respective. Viziunea lor nu era și nu este cea de a vedea și evalua lucrurile la nivel național.
Deteriorarea catastrofală a demografiei țării, depopularea și consecințele lor economice au atins cote periculoase, dacă nu decisive, pentru realizarea proiectelor din Planul Național de Redresare și Reziliență prin instalarea previzibilei crize a forței de muncă și accentuarea ei în anii care vin. Este de admis, clasa politică realizează gravitatea situației dar amână reorganizarea administrativ-teritorială după alegerile din anul 2024. Acest „după” înseamnă încă 1-2 ani de așezare a structurilor guvernamentale și parlamentare, a celor administrative locale și județene după alegeri și împingerea reorganizării teritoriale în anii 2030, dacă vor exista voință politică autentică, competență și responsabilitate. Nu politicienii sunt chemați să redeseneze harta administrativ-teritorială a țării, ci specialiștii în dezvoltare regională, în economie, în transporturi…
