DW: Participaţi amândoi pentru prima dată la Festivalul Enescu şi sunteţi tot pentru prima dată la Sibiu. În cazul dumneavoastră, domnule Avital aceasta este de fapt şi prima vizită pe care o întreprindeţi în România. Stăm de vorbă la sfârşitul seriei de concerte susţinute în cadrul Festivalului. Cum vi se pare? Ce experienţă aţi avut?
Avi Avital: Eu sunt într-adevăr pentru prima dată în România, bineînţeles că şi la Festivalul Enescu şi îmi place foarte mult. Am fost în trei oraşe, Bucureşti, Cluj şi Sibiu, şi îmi place vibe-ul, îmi place publicul, îmi place Festivalul – este excepţional. A fost o bucurie să fac parte din Festival.
Omer Klein: Eu nu sunt pentru prima dată aici, am fost de foarte multe ori în România. Iubesc România. Am cântat la Bucureşti în mai multe rânduri, la Festivalul de jazz din Gărâna, la Cluj şi în alte oraşe, dar sunt pentru prima dată la Festivalul Enescu şi tot astfel la Sibiu. A fost o plăcere.
Avi Avital: Ne aflăm într-un loc cu o cultură bogată şi cunosc anumite lucruri, dar dacă le trăieşti, se cumulează: arhitectura, bucătăria, mentalitatea oamenilor, vibe-ul general. Totul se îmbină. Un moment realmente puternic pe care l-am trăit a fost la finalul primului meu concert susţinut în cadrul Festivalului Enescu, când am simţit un val de energie din partea publicului în sala Ateneului. A fost fantastic!
DW: Domnule Avital, aţi explicat publicului în această seară că a doua parte a recitalului e gândită ca dialog. Dumneavoastră interpretaţi o partită de Bach la mandolină, iar Omer Klein face o improvizaţie la pian. Şi aceasta alternativ.
Avi Avital: Iubesc contrastele – ca forţă motrice în concert. Îmi plac concertele cu elemente contrastante care în acelaşi timp se completează. Este de fapt întruchiparea dialogului nostru în viaţa reală: suntem buni prieteni, avem multe lucruri în comun, dar venim din două lumi muzicale diferite, sau hai să spunem altfel căci lumea e aceeaşi, lumea e muzică. Putem spune că vorbim aceeaşi limbă dar dialecte diferite. Sunt două moduri distincte de abordare, două mecanisme distincte pentru crearea unei experienţe artistice muzicale. Am învăţat mult de la Omer, de fapt am învăţat mult unul de la celălalt.
Omer Klein: Pare logic ca atunci când se întâlnesc doi oameni cu identităţi diferite, provenind din lumi diferite, să se întâlnească cumva la mijloc, să se adapteze unul la altul. Dar pentru ca fiecare să-şi păstreze identitatea puternică, mi se pare important ca aceste identităţi să se ciocnească uneori pur şi simplu. Dialogul de care vorbeaţi, în care Avi cântă singur Bach, iar eu după aceea îi răspund, improvizând, tot singur, la pian, este atât pentru noi…
