În ultimele luni de zile mai multe voci din interiorul Partidului Social Democrat au lansat în spațiul public ideea alegerilor anticipate, de regulă sub forma unei presiuni puse pe Partidul Național Liberal pentru a ceda în fața cererilor social democraților. Una dintre aceste voci a fost chiar cea a lui Marcel Ciolacu. Președintele PSD spunea la sfârșitul lunii ianuarie că dacă rotativa din mai nu va fi pusă în practică se va ajunge la alegeri anticipate: „Dacă nu se doreşte, cu toate că nu sunt un mare fan al alegerilor anticipate, cred că aceea ar fi direcţia”. Pe aceeași temă și secretarul general al PSD, Paul Stănescu a spus că dacă Ciolacu nu va fi premier, atunci se va ajunge la anticipate.
Obiectivul coaliției PSD – PNL
Vocile care amenință astăzi cu anticipatele nu iau în calcul obiectivul principal al coaliției de guvernare, un obiectiv care transcende diferențele de viziuni. Coaliția PSD – PNL s-a format într-un moment de criză politică internă, coroborată cu un context geopolitic extrem de volatil. Merită să amintim că după ieșirea USR de la guvernare, ca urmare a contrelor cu premierul de la vremea respectivă, Florin Cîțu, PNL s-a aflat într-un impas. Pe de o parte putea guverna o perioadă din postura unui guvern minoritar. Pe de altă parte însă, acest guvern ar fi fost prin definiție unul instabil, predispus oricând la a fi dărâmat de opoziție. Dărâmarea guvernului ar fi generat o nouă perioadă de instabilitate politică acută, într-un context internațional complicat.
Să nu uităm că criza energetică era în plină desfășurare, inflația începea să urce galopant, iar Rusia masa forțe militare la granița cu Ucraina. La trei luni de la formarea coaliției PSD – PNL, Vladimir Putin va declanșa o invazie militară a Ucrainei, accentuând și adâncind toate celelalte crize (energetică, economică). Dacă România nu ar fi avut un guvern cu puteri depline sau dacă guvernul respectiv ar fi fost unul minoritar, amenințat în permanență de o moțiune de cenzură, atunci la instabilitatea externă s-ar fi adăugat o instabilitate internă. În ultimă instanță, cu toate sincopele sale, coaliția PSD – PNL a adus o perioadă de stabilitate politică în România într-un context internațional și regional complicat. Obiectivul principal al coaliției a fost așadar acela de asigura liniște pe plan intern, iar în aproape doi ani de zile a reușit lucrul acesta. Așa cum vedem de pildă în Statele Unite, consensul între diferite tabere politice cu viziuni diferite devine o misiune aproape imposibilă. Partizanatul dus până la fanatism și polarizarea sunt la ordinea zilei aproape oriunde în Occident. România a reușit în decurs de 2 ani de zile să își asigure stabilitatea internă grație unui consens aproape imposibil de imaginat în urmă cu 3-4 ani de zile între doi mari rivali PSD și PNL.
În acest context, cei care cer astăzi alegeri anticipate uită care au fost și care sunt principalele obiective ale coaliției de guvernare: asigurarea stabilității pe plan intern prin depășirea clivajelor din societate. Să nu uităm că aceste clivaje sociale pot fi exploatate cu ușurință într-un context regional volatil. Astăzi mai mult ca oricând România are nevoie de stabilitate, iar principalele partide de la guvernare trebuie să nu uite lucrul acesta.
